Dis aliter visum

Intunericul hiberneaza in timp ce ne digera pe noi, oameni diformi.

Iti multumesc pentru comentariu, voi incerca sa te citesc constant!

Iarasi un tablou.
Venele frumoase te indeamna parca sa le musti.
Intunericul care ingurgiteaza din placenta este o imagine trasnet, precum si diformii astia cu ombilicalul dupa ei. Doamne, ce existentiale !
Am totusi o observatie : scoate cuvantul « oameni » din poezie si vezi ce da. « Diformii » mi se par destul de sugestivi
Daca imi raspunzi la : tudorsnc@yahoo.com iti trimit atasat o imagine rara (in ton), din colectia mea pe care as fi vrut s-o daruiesc si saitului.

mie imi place asa cum e. prin urmare ramane in aceasta forma.
doar daca sunt cuminte primesc poza?

idealia

Versul \"oameni diformi, care valseaza neintrerupt,/ infasurati in propriul cordon ombilical\", genereaza o imagine fara pereche, suprarealism combinat cu o forta a disperarii expresionista. \"oameni diformi, / dar cu vene frumoase\", umor negru, care salveaza distanta de la care poemul poate fi contemplat, in forma sa fara cusur.

Pentru Liviu Dascalu

Poezia nu e chiar \"fara cusur\". Doar ca mie imi place asa cum e, cum am mai si spus.
Multumesc pentru aprecieri.

Idealia