Irina Psenicka

O durere adanca si fara margini Sfarteca timpul alunecand in destin Clipind de durere, am incetat sa cant Am aplecat privirea uitand de mine. Am vrut sa plec Insa daca as fi ramas Puteam sa

As fi vrut sa renasti in iarna Frigul iti inghetase trupul Dar sufletul traieste Uita-te in trecut, el exista Si va exista mereu. Inima se usuca ca si fructele sperantei. Ploua si

Iubesc timpla sarutului tau Iubesc secunda in care m-ai facut sa zimbesc Te iubesc pe tine acum si aici Iubesc degetele ce m-au atins gindurile Caldura bratelor ce m-au facut sa respir Gustul

Am inceput sa tac Ieri, azi, miine acum. Stringeam cuvinte adunam sunete. Frinturi de versuri. Tacere in cuvinte. In pauza dintre sunete. Tacere in suflet in sentimente Tacere in

Timpul uscat in pietre Viata ucisa in mine Speranta desarta Durere profunda, ucigatoare Susur de voce muribunda Alegere fara-nteles Culoare fara ecou. Sunt , exist, dar nu ma simt Palmele,

Am privit in fantana In spatele apei era trecutul In adancul ei se afla sufletul Am intins palma pentru a atinge lacrima M-am speriat si am ridicat privirea La suprafata se afla prezentul Ce sa

durerea sfartecandu-mi trupul neputinta, ura de sine, lipsa de curaj inceput de amestec cu lumea de afara frica,interiorizare, scrasnet din dinti. vag, alunecos, timp fara secunde numar de

Ma jucam cu degetele maiini inexistente Ma jucam cu pletele chipului ce nu-l vedeam Ma asezasem in poalele unui necunoscut Mergeam pe alee alaturi de cel ce ma striga Vorbea cu mine, sau poate cu

amestecam paleta de culori a unui pictor incepusem sa disting odata cu luminile din culori, o frunza am luat-o in palma incet sa nu o strivesc am inceput sa descopar verdele primaverii alaturi

Stam la aceeasi masa Ne desparte o scandura de lemn. Eu ridic privirea Tu o apleci. Eu vorbesc Tu nu raspunzi. Intind mana pentru a atinge foaia din fata ta Dar nu e nimic Simt lemnul rece,

Iubisem, o secunda, o zi, un an. Iubisem petal sufletului tau Iubisem palma care mi-a prins sarutul Iubisem tampla ce mirosea a caprifoi Iubisem privirea confundata cu raul Iubisem surasul tau

Hai sa aruncam cuvinte pe hirtie Ca si cum pentu prima data as incerca sa scriu. Mingea, in loc de suflet Iar amurgul sa-l transform in pustiu. Mi- e teama de mine, de lumea de-afara Mi-e

Tu Tu, trecator, timid zburdalnic alunecand in azi. finete, gest atingere timida tacere, cuvant soapta, cascada. pasi trecatori acum,aici, acolo timp prezent, trecut, miine un zambet, o

As fi vrut sa te pierd Voiam sa te ascund Credeam ca te pot lasa in ieri. Dar nu puteam Tu erai eu Eu eram tu. Amestec de cuvinte, o singura fiinta. Am vrut sa traiesc fara tine Am vrut

Daca ai fi ...... daca ai fi aici as inchide ochii daca ai fi aici as alunga iarna daca ai fi aici as ingenunchea daca ai fi aici as innebuni daca ai fi aici as juca roul nebunei iubiri daca

de vei veni... voi saruta timpla ta ca un copil iti voi sarura pleopale precum o fecioara iti voi saruta buzele ca o amanta iti voi curge in licoarea din trup precum o sirena trupul meu

Ai putea sa suporti ca altcineva sa ma atinga? Altcuiva sa-i scriu versuri, sa-i alint sufletul, sa-i ating bataile inimii? Daca as trece pe sub fereastra casei tale, tinandu-ma de mina cu

Eu sunt un haos Tu esti himera Eu sunt trecutul Tu esti prezentul Eu am murit Tu nu existi Timpul a luat sfarsit S-a innecat , iar eu ma mint.

Eram un vechi poem Lasat pe o masa prafuita Venise primavara Dar frunzele erau aramii. Apoi ai aparut tu Timpul a inceput sa zburde Universul sa danseze. Devenisem o forma nebuna Un gind ce

Te rog sa ma ierti ca nu stiu cine sunt, Atunci cind te caut, aud frunzele frematind Te rog sa ma ierti ca am gresit! Te rog sa ma ierti pentru tot ce am facut chiar si pentru ultimul meu

Ce simplu ar fi sa traiesti fara sa speri, Sa te lasi purtat de vant spre alte taceri Ce simplu ar fi sa nu rostesti cuvinte. gesturi febrile. Inima moarta intre mormane de zapada Intre focuri

Ce primavara trista! Zilele intunecate de negura diminetilor ucise Cenusiul acoperand valul florilor Asfaltul pedepsit cu zapada timpului trecut Nelinistea copacilor Sunetul lor inghetat Lipsa

Timp adormit intre pletele unei trestii Vint fugar asternut pe alee. Liniste, calm, durere Ceata, speranta ascunsa Culoare palida, privire inghetata. Trecere fugara, adormita, lenta. Iubire

te iubesc cum marea isi mingaiei tarmul de mii de ori pe zi te iubesc cum frunzele inmuguresc pe creanga primaverii te iubesc, punindu-ti in palma minunatia acesti lumi te iubesc, dragul meu,