Ploaia nu vine doar cu apă,
Ci cu tăceri ce curg încet,
Cu gânduri care stau pe loc
Și doruri ce se țin cochet.
Ea picură o amânare,
Dar și un zvâcnet nebunesc
Când stai, te-ascunzi, dar totuși
Atingerea nu este doar cu mâna..
E o privire dusă pân' departe,
O clipă de tăcere pusă-n palmă ,
Un gând ce arde și nu te lasă-n pace .
Atingerea e un gest abia schițat ,
O împăcare ce o simți
Astăzi mă simt de parcă au înflorit salcâmii...
Demult n-am mai avut același sentiment ...
Simt că de azi pot să răstorn și munții
Pentru că-mi curgi prin vene cu versu- ți de poem.
Am renăscut