Poezii

Am strâns în pumnul meu petale Din flori de infinit Și-am sărutat buzele tale Până la răsărit. Din pulpa lor îmi fac dulceață Să mi te pun pe pâine la un ceai Și-am sa te gust de dimineață Când

IPIrina Popa

0

0

În mâinile noastre stau scrise povești, Ca niște râuri ascunse în piele, Linii ce vin din oameni iubiți Și merg mai departe prin tine. Uneori privești mâna ta simplă Și, fără să vrei, recunoști o

IPIrina Popa

0

0

Mai taci? Mai cauți? Mai știi cum ai fost? Sau te-ascunzi iar în gânduri, plătind un vechi cost? Mai fugi iar de tine... ori începi să stai Și-ți spui în șoaptă: „chiar meriți, chiar poți, chiar

IPIrina Popa

0

0

Tu ninge-mă cu flori de mai, În început fără sfârșit, Topește-mă cu dulcele „mai stai”, De brațe șoptit. Și lasă-mă să cad ușor, Și să țin ritm în respirații Să uit de timp, să uit de dor, Să fim

IPIrina Popa

0

0

Imperfect și totuși firesc, În tot ce simt și în tot ce gândesc. Simplu e perfect, fără decor, Când adevărul nu cere sonor. Perfect spus, din tăceri adunat, Din ce n-a fost, dar s-a

IPIrina Popa

0

0

Înainte să ne întâmplăm, te-am rugat să-mi alegi culoarea ochilor, iar tu m-ai rugat să-ți aleg mâinile. Și e minunat cum ochii și mâinile știu să sărute umbrele din cele mai întunecate colțuri ale

IPIrina Popa

0

0

N-am început de sus, Dar nici nu m-am oprit acolo... Ce-a fost de spus, am spus Curat, ca pe un solo. Am fost mai jos de-atât, Unde nici vântul nu mai bate, Am fost si fără scut Și fără de

IPIrina Popa

0

0

În orice arde, stă și frigul, În lacrimi crește un zâmbet blând, Și-n orice punct se naște drumul Pe care-l afli doar mergând. În ură doarme și iubirea, În bine stă ascuns și răul. Când mintea

IPIrina Popa

0

0

De ce curgi, lacrimă curată? Cum îți păstrezi lumina bună? Ce vrei să îmi spui când, încă o dată, Curgem pe obraji roșii împreună? Eu nu te aud... nu te pot asculta, Dar unde poposești când viața

IPIrina Popa

0

0

Ploaia nu vine doar cu apă, Ci cu tăceri ce curg încet, Cu gânduri care stau pe loc Și doruri ce se țin cochet. Ea picură o amânare, Dar și un zvâcnet nebunesc Când stai, te-ascunzi, dar totuși

IPIrina Popa

0

0

Atingerea nu este doar cu mâna.. E o privire dusă pân' departe, O clipă de tăcere pusă-n palmă , Un gând ce arde și nu te lasă-n pace . Atingerea e un gest abia schițat , O împăcare ce o simți

IPIrina Popa

0

0

Astăzi mă simt de parcă au înflorit salcâmii... Demult n-am mai avut același sentiment ... Simt că de acum pot să răstorn și munții Pentru că-mi curgi prin vene cu versu-ți de poem. Am renăscut

IPIrina Popa

0

2