irina gruia

Secundele mele Trec batute de vant, Uitate de gand. Secundele mele Bat spre visul lor, Dar ei le trag in zbor. Secundele mele Aveau candva aripi mari, Si se tarau, si se

Îngerii nu au aripi. Îngerii nu sunt albi, Aceasta este o simplă iluzie optică. Îngerii nu stau în dreapta nimănui. Nici măcar în stânga. Adevărul despre îngeri Este că nu stau. Nici măcar

Spune-mi ce stea esti Si te voi arunca Spre cerul tau. Spune-mi ce vis esti Si voi adormi In patul acela. Spune-mi masca ta Si voi sculpta Un perete pentru tine. Spune-mi ce sentiment

Imi spuneai mereu Sa tac Si sa ma uit in zare. Taceam, imi inchideam ochii; Si simteam cum cu miscari usoare Ma-mbratisezi. “Uite-te-n zare!” Dar eu nu vedeam nimic… Imparteam aceiasi

Intr-un colt de camera Stinghere stau sentimentele, Cuvinte-ntinse pe tot pamantul Ce soarta nu-si gasesc. Printre nori de praf Se zbat marunte visele, Si-ntre vii si morti apar

Pe ultimul drum Presarat cu flori, Tu mai ai un singur dor-MAREA. Pietre sfaramitate Te gadilau odinioara, Si valuri ti se spargeau la picioare. Scoici te taie-n podul palmei, Si-n apa

Mi-ai dăruit demult un trandafir Ce nu ofilește niciodată. Mi-am deschis sufletul Și a ieșit de undeva din adânc Floarea iubirii. Ghimpii tandafirului s-au agățat de nasturele buzunarului

Mă las pe mine aici! M-am așezat pe vine Și doar ochii-mi mai mișc. Mă las pe mine aici… Seara mi se face frig, Iar ziua plâng. Mă las pe mine aici Și pictez pe nisip O literă. Mă las

Un fir de ață, Un fir de lumină... O picătură, o adiere, Ceva mai senina. Un fir...multe picături Pe un singur fir. Un timp ordonat În mii și mii De picături; de ațe. Timpul

Noaptea s-a lăsat ușor pe oraș. Pe-un fond de liniște Se aud rafalele vântului, Și cântecul liniștitor al greierilor, Iar pe mine mă răpește dulcele somn Venit ca ploaia răcoroasă Într-o zi

Astazi m-am inchis In tine Si asa “noi” Esti doar tu. Astazi am oprit Orice sunet Ce mai tulbura Linistea. Astazi am uscat Fiecare lacrima Care-mi uda fata. Astazi am inecat Dorinta

In dimineata asta M-am trezit Doar ca sa respir Caci am uitat mirosul de mir. Ziua a venit Eu nu mai simt nimic, Si mint In fel si chip. Seara se joaca Pe chipul meu Doua lacrimi Ce-ti

Uneori mai apare Cate un batran pe strada mea. Cu parul scurt, Si umerii arsi de soare… Cu picioarele julite, Si sandalele rupte. Il vezi pe timp de ploaie Cum intr-o mansarda cauta, Si cere

Privesc în sus Și vad cum orașul e acoperit încet De norii-ntunecați. O ploaie de lacrimi și sânge-ncepe, Vântul aduce odată cu el durere, Copaci prabușiți, Străzi inundate, Ploaia nu se mai

Am întâlnit demult un înger Cu suflet de piatră Si ochi ca de sticlă. Era atunci un om, Nemuritor în mintea mea, Dar el voia Ceva ce nimeni nu-i putea da. Cu suflet de zeu, Și inimă de

E târziu, Dar eu scriu, Și spun cum a fost Făra rost. Cum a fost cu noi, E târziu Să cred că mai există “doi”. Prea târziu Să trec peste yei, Să cred ce voi ei. Poate-ntr-un târyiu Ãmi vei

Ne-am oprit in locul Pe care deseori il ocoleam. Obositi ne-am intins, Mi-am lasat capul in palmele tale Si am tacut. Tipetele din mine s-au impletit Cu tacerea din ochii tai. Totul in jurul

Sunt undeva-ntre cer și pământ, Pierzându-mă-n gând. Coșmar sau vis, Oricum îl trăiesc Cu ochiul deschis. Soare sau lună, Oricum împreună, Ca steaua de sus Ce nu va apune, Căci lumina din

Un strigat se aude In fiecare noapte tacuta, Dupa fiecare zi trecuta. E un zgomot din departare, Unul ce te duce cu gandul la uitare. Si atunci cand dorm il aud: Cateodata ma sperie, Cateodata

Dormi linistit in intuneric. Becul cineva l-a aprins, Ochii ti-ai deschis. E noapte. Dimineata dormi Pe plaje Uitate de lume, Pe ape, Batute de vreme. Te trezesti, si-I zi… Cineva becul

Un om al nimanui Prinde stele in miezul zilei, Si nori de praf sfarama Tinand soarele-n mana. Un om al nimanui Traieste pe-un pamant Necunoscut de ei, Nevizitat de zei. Un om al