Secundele mele
Trec batute de vant,
Uitate de gand.
Secundele mele
Bat spre visul lor,
Dar ei le trag in zbor.
Secundele mele
Aveau candva aripi mari,
Si se tarau, si se
Ea are aripi mari,
Si se taraste prin fumul ce-i acopera repede sufletul.
Ea alearga si se loveste de stele;
Ea apara sorii, spulbera norii.
Ea uita de visul ei,
Crede-n visul lor, de doi;
Si
Îngerii nu au aripi.
Îngerii nu sunt albi,
Aceasta este o simplă iluzie optică.
Îngerii nu stau în dreapta nimănui.
Nici măcar în stânga.
Adevărul despre îngeri
Este că nu stau.
Nici măcar
Spune-mi ce stea esti
Si te voi arunca
Spre cerul tau.
Spune-mi ce vis esti
Si voi adormi
In patul acela.
Spune-mi masca ta
Si voi sculpta
Un perete pentru tine.
Spune-mi ce sentiment
Imi spuneai mereu
Sa tac
Si sa ma uit in zare.
Taceam, imi inchideam ochii;
Si simteam cum cu miscari usoare
Ma-mbratisezi.
“Uite-te-n zare!”
Dar eu nu vedeam nimic…
Imparteam aceiasi
Intr-un colt de camera
Stinghere stau sentimentele,
Cuvinte-ntinse pe tot pamantul
Ce soarta nu-si gasesc.
Printre nori de praf
Se zbat marunte visele,
Si-ntre vii si morti apar
Pe ultimul drum
Presarat cu flori,
Tu mai ai un singur dor-MAREA.
Pietre sfaramitate
Te gadilau odinioara,
Si valuri ti se spargeau la picioare.
Scoici te taie-n podul palmei,
Si-n apa
Mi-ai dăruit demult un trandafir
Ce nu ofilește niciodată.
Mi-am deschis sufletul
Și a ieșit de undeva din adânc
Floarea iubirii.
Ghimpii tandafirului s-au agățat de nasturele buzunarului
Mă las pe mine aici!
M-am așezat pe vine
Și doar ochii-mi mai mișc.
Mă las pe mine aici…
Seara mi se face frig,
Iar ziua plâng.
Mă las pe mine aici
Și pictez pe nisip
O literă.
Mă las
Un fir de ață,
Un fir de lumină...
O picătură, o adiere,
Ceva mai senina.
Un fir...multe picături
Pe un singur fir.
Un timp ordonat
În mii și mii
De picături; de ațe.
Timpul
Noaptea s-a lăsat ușor pe oraș.
Pe-un fond de liniște
Se aud rafalele vântului,
Și cântecul liniștitor al greierilor,
Iar pe mine mă răpește dulcele somn
Venit ca ploaia răcoroasă
Într-o zi
Astazi m-am inchis
In tine
Si asa “noi”
Esti doar tu.
Astazi am oprit
Orice sunet
Ce mai tulbura
Linistea.
Astazi am uscat
Fiecare lacrima
Care-mi uda fata.
Astazi am inecat
Dorinta
Uneori incerc
Sa te vad pe tine,
Uitandu-ma prin mine.
Uneori reusesc
Sa distrug cuvinte
Si sa creez stari de spirit.
Uneori incerc
Sa opresc trenul
Care pluteste pe un rau.
Uneori
In dimineata asta
M-am trezit
Doar ca sa respir
Caci am uitat mirosul de mir.
Ziua a venit
Eu nu mai simt nimic,
Si mint
In fel si chip.
Seara se joaca
Pe chipul meu
Doua lacrimi
Ce-ti
Uneori mai apare
Cate un batran pe strada mea.
Cu parul scurt,
Si umerii arsi de soare…
Cu picioarele julite,
Si sandalele rupte.
Il vezi pe timp de ploaie
Cum intr-o mansarda cauta,
Si cere
Privesc în sus
Și vad cum orașul e acoperit încet
De norii-ntunecați.
O ploaie de lacrimi și sânge-ncepe,
Vântul aduce odată cu el durere,
Copaci prabușiți,
Străzi inundate,
Ploaia nu se mai
Am întâlnit demult un înger
Cu suflet de piatră
Si ochi ca de sticlă.
Era atunci un om,
Nemuritor în mintea mea,
Dar el voia
Ceva ce nimeni nu-i putea da.
Cu suflet de zeu,
Și inimă de
E târziu,
Dar eu scriu,
Și spun cum a fost
Făra rost.
Cum a fost cu noi,
E târziu
Să cred că mai există “doi”.
Prea târziu
Să trec peste yei,
Să cred ce voi ei.
Poate-ntr-un târyiu
Ãmi vei
Ne-am oprit in locul
Pe care deseori il ocoleam.
Obositi ne-am intins,
Mi-am lasat capul in palmele tale
Si am tacut.
Tipetele din mine s-au impletit
Cu tacerea din ochii tai.
Totul in jurul
Sunt undeva-ntre cer și pământ,
Pierzându-mă-n gând.
Coșmar sau vis,
Oricum îl trăiesc
Cu ochiul deschis.
Soare sau lună,
Oricum împreună,
Ca steaua de sus
Ce nu va apune,
Căci lumina din
Un strigat se aude
In fiecare noapte tacuta,
Dupa fiecare zi trecuta.
E un zgomot din departare,
Unul ce te duce cu gandul la uitare.
Si atunci cand dorm il aud:
Cateodata ma sperie,
Cateodata
Dormi linistit in intuneric.
Becul cineva l-a aprins,
Ochii ti-ai deschis.
E noapte.
Dimineata dormi
Pe plaje
Uitate de lume,
Pe ape,
Batute de vreme.
Te trezesti, si-I zi…
Cineva becul
Un om al nimanui
Prinde stele in miezul zilei,
Si nori de praf sfarama
Tinand soarele-n mana.
Un om al nimanui
Traieste pe-un pamant
Necunoscut de ei,
Nevizitat de zei.
Un om al