Ironic
Iubesc propria-mi suferință ... Iubesc ceea ce mă face să nu mai vad lumea cu ochi inocenți ... de copil ! Iubesc șarpele ce-și înfige colții în mine !
Când imaginez un timp, un
2
... si așa a murit ...
Când mă gândesc la frumoasele vremuri ce vor veni în trecutul meu ...
... Hmm! Vremuri ce erau ca un miel ce paște liniștit, mângâiat de căldura soarelui,