Jurnal de azil

Intr-un tarziu m-am trezit si nu te-am regasit alaturi de mine. Te-am strigat si nu ai raspuns. Te-am cautat si nu te-am gasit. Am incercat sa-mi amintesc chipul tau si nu am reusit. Atunci m-am speriat... Dincolo de ceata ce-mi impaienjenea privirea nu reuseam sa te disting. Am ratacit pe strazi si am intrebat pe Oameni de tine dar nu am stiut sa te descriu. Si m-am speriat Dupa un timp te-am regasit alaturi de el. Iti spunea ceva si tu izbucneai intr-un ras vulgar. Apoi te saruta cum numai eu te sarutasem odinioara. Te-am urmarit in noapte. Apoi, singura fiind te-am ajuns din urma. Niciodata nu vei mai rade atat de vulgar si nu-l vei mai saruta pe el vreodata. Tu imi apartii mie! Ai cazut si, dupa un timp, au inceput sa se scurga din ochii tai lacrimi negre de furnici. Atunci te-am fotografiat stiind ca asa nu iti voi mai uita vreodata chipul.