M-arunc din zbor pe un nor de gand
Zaresc pe alei de vis mergand
Idei , cuvinte , rime , soapte
Se contopesc , se leaga-n noapte,
De acelasi vechi anarhic mers
De aceeasi veche legatura
De
Pierdut in patima, pierdut in amintire,
Pierdut in rautatea vorbelor brutale
Pierdut in inocenta ideilor fatale
Si...regasit in zvacnet de iubire.
Pierdut in haos de cuvinte sterse
Ascuns
Caci singura cale e cea nevazuta
Si unicul drum e acel neumblat,
Si apa e pura cand e nebauta
Si singurul scop e cel neaflat.
Lumina-i divina cand pica din stele
Pamantul e rotund atat cat se
Rabdare.Rabdarea mintii terfelita de minciuna
Rabdarea sufletului satul de umilinta,
Rabdarea ierbii strivita in radacina
Si-a inimii setoasa de credinta.
Rabdarea raului cand simte
Urasc lumina care imi ucide gandurile flamande de raspuns,
Urasc adevarul care aspira teama si sta ingenuncheat si ascuns,
Urasc bucuria nascuta din lacrimi si cu izvor de iad
Urasc bogatia
Intr-o lume unsa toata cu alifii pretentioase,
Intr-o lume in care omul e iluzie, nu sens,
Unde falsul e noblete si armoniile sunt false ,
Unde lucrurile isi schimba, fata lor si bunul
Zbirul placerii s-a sfarsit in zori,
Muta adierea luminii ma incarca de fiori,
Linistea pagana a gandului meu imi seamana frica
Placuta povara a iubirii imi domina clipa.
Trista si vinovata,
Ma inec in nepasarea mizera si puturoasa,
Ma afund in gandul șubred,slab si negru.Mă apasa
o putoare a prezentului mizer,
Mă invalui ca omida,in gaoacea de mister.
Tot veninul strâns in mine îl
