Desenez,de o vreme,migrene
Exilate din mine,copiate,
Indopate cu vitamine,
Cresc anapoda,fara rusine.
Exorcizeaza-mi tamplele,
De diminetile trecute,
Cuvintele pe buze incepute
Si
nu-mi amintesc
daca cerul a murit mai intai
sau si-a strans vantul
apa din ochii sarutului.
eram pe marginea unei narcise
facand cercuri dintr-un gand
cu tine intr-o mana
si sufletul
mi-am taiat parul in dunga
cu gesturi de renuntare afectata
si port la vedere acum
costumul de zarzara coapta
ce mai ramas-a risipit prin parcuri
iubeste rastignit de vreun
Fara-nceput aceasta marturisire pe care o fac din muribunda iubire..
Si fara de sfarsit chin al mistuirii in sine dintr-o surda,
imposibil de iertat tacere si grea de prea multa umbra-durere.
Ați murdărit iubirea
De cuvinte
Și cerul
Cu albastru de metil
Încât
Fără vreun drept
Mă caut
Tot mai singur
Și mă găsesc din ce în ce
Mai inutil
Am moștenit
De la un vultur zborul
Pe
