Ionut Pande

merg pe o buză semantică ataxic dismetric un tic-tac își subțiază glasul ca un sânge fiert în hormoni stai încă un pas și cazi în puful subteran al nerostirii unde gânduri uitate mușcă cu

Afară plouă, plouă-ntruna Și norii grei se zbenguie-n văzduh, Se-ascunde între ceruri luna Și plâng și râd, mi-i frig și tremur: Bruh! Afară-i gri și orizontul strâmt, Se strânge viața sub un

are gust de ciob fărâmat în palma cu nervuri de cupru cântă dintr-un alb vocal cu note de stridențe mușcătoare pâine de argilă sarutată de buze topite în bismut mi-am hrănit albul impur cu azima

să mergem la nunta stelelor albastre și să dansăm pe ritm de cazacioc eu un bâtlan cu gușă expirată tu un rever la pieptul unui spin secundă mătuită de ritmul strepezit să nu bei din absint

memorie înșelată de un bit erodat un puf peste ghimpi ruginiți cuib de amintiri un stârc cu ochi de bare păzește un cip l-a confundat cu un cip-cirip sânge de vrabie într-o rană de

încă țin în palma mea de rugăciune sângele unui înger cazut metalul plânge argintiu într-o fereastră de sens (CLOROFILADA)

O apă în zăgazuri și-un ciot cerșind un ram, O casă-n depărtare și-un frig pândind în geam, Deasupra, Luna roasă de umbre și de vânt; Un pas se zbate-n urmă, un altul e-n descânt. Mai zornăie un

în codul de bare, un lob își citește sângele. am împrumutat scheletul de gheață biților de foc. secunda, o magmă de pixeli intr-o privire de brici. cerul meu nu-i decât o bandă cu lățimi de

s-au încins tranzistorii din carnea noastră pe coapse de magneziu pulberi de scântei te-am sărutat Evă pe antimaterie doar asa ți-ai arătat atomii sunt clorofila inimii de stâncă din care viața

cobor pe o scară de wolfram în labirintul sinapselor acolo unde gândul e fluid incandescent pe vadul unei reflexii binare eu tu El Umanobitul perfect prin lentila de germaniu privindu-și firul de

un recul de date pielea un strat de argint pigmentat cu sânge oval scaner de sfinți pe un cer de bare în tranzistor o inimă .raw ne face din biți cu mâna 12 pixeli desenează o mângâiere un botez

o masă 12G și 12 algoritmi flămânzi o Taină niciodată rostită intr-un diapazon de cerb molecular un pocal de hieroglife și 24 de ochi avizi de noutăți scaunele emoticoane ascuțite cu spătare de

prietene cu unghia mea murdară am scrijelit pe cuarțul unghiei tale ultima liniște pe care metalul gândului o așază peste rumoarea sâmburie să nu atingi cristalul versului asclepiad se mătuiesc

am uitat carnea fragedă a minții într-o fonetică de bismut unde timpul e o haină de bumbac cu memorie de lapte nu mă doare nicio (im)perfecțiune vocea e un miez de ciocârlie cu reflexii de zinc am

Scaramouche dansează frate pe gustul de smârc al mandolinei bohemian rhapsody cerul coboară 9 trepte tăcerea e un iris de neon cu filament de stele înverzite abisul își tremură adâncul căprui și

e toamnă în calendare de carbon din ramul de siliciu cad fluturi oxidați se ghemuiesc în gropi comune lorzii de tungsten curenții nu mai oscilează în cuarț mi-e inimă tristă frate e arșiță și-s