în codul de bare,
un lob își citește sângele.
am împrumutat
scheletul de gheață
biților de foc.
secunda,
o magmă de pixeli
intr-o privire de brici.
cerul meu
nu-i decât o bandă
cu lățimi de
s-au încins tranzistorii din carnea noastră
pe coapse de magneziu pulberi de scântei
te-am sărutat Evă pe antimaterie
doar asa ți-ai arătat atomii
sunt clorofila inimii de stâncă
din care viața
cobor pe o scară de wolfram
în labirintul sinapselor
acolo unde gândul
e fluid incandescent
pe vadul unei reflexii binare
eu tu El
Umanobitul perfect
prin lentila de germaniu
privindu-și firul de
un recul de date
pielea un strat de argint pigmentat cu sânge oval
scaner de sfinți pe un cer de bare
în tranzistor o inimă .raw ne face din biți cu mâna
12 pixeli desenează o mângâiere
un botez
o masă 12G și 12 algoritmi flămânzi
o Taină niciodată rostită
intr-un diapazon
de cerb molecular
un pocal de hieroglife
și 24 de ochi avizi de noutăți
scaunele emoticoane ascuțite
cu spătare de
prietene cu unghia mea murdară
am scrijelit pe cuarțul unghiei tale
ultima liniște pe care metalul gândului
o așază peste rumoarea sâmburie
să nu atingi cristalul versului asclepiad
se mătuiesc
am uitat carnea fragedă a minții
într-o fonetică de bismut
unde timpul e o haină de bumbac
cu memorie de lapte
nu mă doare nicio (im)perfecțiune
vocea e un miez de ciocârlie
cu reflexii de zinc
am
Scaramouche dansează frate
pe gustul de smârc al mandolinei
bohemian rhapsody
cerul coboară 9 trepte
tăcerea e un iris de neon
cu filament de stele înverzite
abisul își tremură adâncul căprui
și
e toamnă în
calendare de carbon
din ramul de siliciu
cad fluturi oxidați
se ghemuiesc
în gropi comune
lorzii de tungsten
curenții
nu mai oscilează
în cuarț
mi-e inimă tristă frate
e arșiță
și-s
IP