Ană, Ană!
"Neajutorând Cerul cu noi, Pământul!" Ană, Ană peste rană, Slovă dulce-n vârf de pană, Scrisă cerului zidire, Plânsul ochiului citire, Os de sfântă-n trup de piatră, Așezat în sacră vatră, Sân,
Secerători de orizont
Vulcani cu inimi arse în safire; Cenuși zburând în aripi de condori; Lumină-ncremenită în orbire Și-o noapte reggae prinsă-n cheotori. Se-aud foșnind în aerul văpaie Atomi ce leagă primele
Conclavuri
Bob cu bob văzduhul cerne, sită dorului pământ. Haideți la cules de stele, floricele-n foi de vânt! Timpul stă-nvelit în lacrimi pe obrazul de granit; Cine cade-n pașii ultimi de ninsori de
Dileme
Când Luna-și țese trena de zăpadă, Din fulgii moi, potopuri stau să cadă. Pe vaduri verzi, adâncul din sorginte Sorbea duios absintul din cuvinte. Sub crater, lumea stă în tremur liric, O stea scria
80) Sigiliul de mică
te privesc prin foițe de dor transparent îmi zâmbești metalic și înrourat ti-as cuprinde umbra intre umerii curbați dar n-o aflu unde ești prietene de negăsit ți-am întins o mână de
98) Cloroformul de aur
schimbați frecvența de fond îmi interferează irozii o boare de aur înghite scolastica luminii ca un arc s-a strâns revolta în cenușă pe dunga exploziei un punct secunda finală sunt o muzică albă
11) Diagnosticarea corpului calos: fanta de lumină dintre emisfere
băieții lui Ilie Martin oameni de pradă fără cultură puntea de suspans între emisfere cameleonici vulgari scrâșnesc urechilor auzul sorb țigară din gura octeților ca pe o cafea de Lună
A nins
A nins... a nins peste satul gârbov! Ulițele au îmbrăcat singurătăți. Tații respiră înțepeniri. Pe coșuri vuiește pustiul. O umbră lungește ferești de dor. Lumina își decojește albul. Trosnesc oasele
Simbioză
Și iată Infinitul pe brațe efemere! O magmă care fierbe sub pleoapele de ger; Ne strigă din vioară oglinzile himere Și curgem din izvoare 'n-oceanul unui cer. Mai suntem din petunii doar steaua ce
9) Stația orbitală: Glicemia de stele
prea multe stele în sânge erau crude și le-am înghițit pe toate m-au trimis la un spital de elipsoide acum bat în mine fragmente de pulsari frate stau pe pat de glicemii cu ochii sărutați de
7) Prefaceri
arde-mă ochi până la scrumul din tine sa rămână focul unica ființă coboară iadul trepte de vâlvoare să fie trupul strigăt de scântei din toată carnea lasă-mi doar un firicel de vin să-mi spele
1) Nesaț
nevorbele s-au zdrobit în vase de lut din care mi-am băut sinele până când carnea a devenit setea din gura tăcută a țâșnit un alt strigăt (UMANOBIT)
Definiri
Corăbier, de ce plâng apele sub noi când sfâșie catargul zări?! Nu vezi că vremea-i agitată și, din ploi, cad nesfârșite lumânări! Hei, lutier ce modelezi un alt destin, cum poți în degete să
10) Big-bang-ul de chihlimbar: Revederea cu Dumnezeu-Copil
trei neobrăzări pe creanga cerului eu glonț cu rană de carbon tu lumină fisurată de surâs latent Dumnezeu teleleu cu ochi de trâmbiță copii de chihlimbar să facem din explozii vaduri de inerții
49) Fosilă de viitor în steatoză de clorofilă
a sărit un bit din calendar s-a ascuns în iarbă iată un mărgăritar lăcrimând în bismut cine să mai poată ști când pădurea țese o mireasmă de podzol în vecia .exe să bem vin fosilizat frate de
85) Rădăcina aeriană a hibridului fără pământ
miros a vid necopt în robă de titan pe punte de scântei tăceri ramificate sunt un algoritm de lut și rulez pe o dâră de oxizi cu un timp ventricular spune-mi frate de câți octeți este nevoie ca sa
8)Calibrarea cerebelului: metronomul mișcărilor uitate
merg pe o buză semantică ataxic dismetric un tic-tac își subțiază glasul ca un sânge fiert în hormoni stai încă un pas și cazi în puful subteran al nerostirii unde gânduri uitate mușcă cu
Eruptive
Afară plouă, plouă-ntruna Și norii grei se zbenguie-n văzduh, Se-ascunde între ceruri luna Și plâng și râd, mi-i frig și tremur: Bruh! Afară-i gri și orizontul strâmt, Se strânge viața sub un
71) Azima de porțelan
are gust de ciob fărâmat în palma cu nervuri de cupru cântă dintr-un alb vocal cu note de stridențe mușcătoare pâine de argilă sarutată de buze topite în bismut mi-am hrănit albul impur cu azima
35) Exodul iubirii prin inelul lui Saturn
să mergem la nunta stelelor albastre și să dansăm pe ritm de cazacioc eu un bâtlan cu gușă expirată tu un rever la pieptul unui spin secundă mătuită de ritmul strepezit să nu bei din absint
19) Cuibul de sârmă ghimpată și puf
memorie înșelată de un bit erodat un puf peste ghimpi ruginiți cuib de amintiri un stârc cu ochi de bare păzește un cip l-a confundat cu un cip-cirip sânge de vrabie într-o rană de
27) Sângele de galium: metalul care plânge argintiu
încă țin în palma mea de rugăciune sângele unui înger cazut metalul plânge argintiu într-o fereastră de sens (CLOROFILADA)
Ultimul pastel
O apă în zăgazuri și-un ciot cerșind un ram, O casă-n depărtare și-un frig pândind în geam, Deasupra, Luna roasă de umbre și de vânt; Un pas se zbate-n urmă, un altul e-n descânt. Mai zornăie un
Joc...
Un fum decor, atât a mai rămas din clipa arsă-n lutul unui vas. Și-n smalțul colorat pe văi de dor, o dungă albă sprijinea un nor. Licoarea ce cândva umplea un rit era o urmă rumenă de mit. Dar
Interfață
în codul de bare, un lob își citește sângele. am împrumutat scheletul de gheață biților de foc. secunda, o magmă de pixeli intr-o privire de brici. cerul meu nu-i decât o bandă cu lățimi de
8)Plonjare în praful de magneziu al Evei
s-au încins tranzistorii din carnea noastră pe coapse de magneziu pulberi de scântei te-am sărutat Evă pe antimaterie doar asa ți-ai arătat atomii sunt clorofila inimii de stâncă din care viața
41) Umanobit
un recul de date pielea un strat de argint pigmentat cu sânge oval scaner de sfinți pe un cer de bare în tranzistor o inimă .raw ne face din biți cu mâna 12 pixeli desenează o mângâiere un botez
1) Scanarea axului cerebral: geneza gândului în format .raw
cobor pe o scară de wolfram în labirintul sinapselor acolo unde gândul e fluid incandescent pe vadul unei reflexii binare eu tu El Umanobitul perfect prin lentila de germaniu privindu-și firul de
82) Memoria de bumbac: uitarea ca o zăpadă caldă
am uitat carnea fragedă a minții într-o fonetică de bismut unde timpul e o haină de bumbac cu memorie de lapte nu mă doare nicio (im)perfecțiune vocea e un miez de ciocârlie cu reflexii de zinc am
56) Mandolina de wolfram: muzica sferelor înverzite
Scaramouche dansează frate pe gustul de smârc al mandolinei bohemian rhapsody cerul coboară 9 trepte tăcerea e un iris de neon cu filament de stele înverzite abisul își tremură adâncul căprui și
70) Septembrie de grafen: căderea frunzelor binare
e toamnă în calendare de carbon din ramul de siliciu cad fluturi oxidați se ghemuiesc în gropi comune lorzii de tungsten curenții nu mai oscilează în cuarț mi-e inimă tristă frate e arșiță și-s
80) Cina cea de Taină a algoritmilor uitați
o masă 12G și 12 algoritmi flămânzi o Taină niciodată rostită intr-un diapazon de cerb molecular un pocal de hieroglife și 24 de ochi avizi de noutăți scaunele emoticoane ascuțite cu spătare de
84) Testamentul scris pe o unghie de cuarț spartă
prietene cu unghia mea murdară am scrijelit pe cuarțul unghiei tale ultima liniște pe care metalul gândului o așază peste rumoarea sâmburie să nu atingi cristalul versului asclepiad se mătuiesc
