Poezie
Conclavuri
1 min lectură·
Mediu
Bob cu bob văzduhul cerne, sită dorului pământ.
Haideți la cules de stele, floricele-n foi de vânt!
Timpul stă-nvelit în lacrimi pe obrazul de granit;
Cine cade-n pașii ultimi de ninsori de infinit?!
Libelula-naripată cu botezuri purpurii
Zboară oblic într-o pată de verniluri timpurii,
Răsărite pe cărarea dintre lumi și început,
Când se stinge-n valuri marea sub o barcă liliput.
Bolta e pe deal culcată, frunza-i cântă dintr-un plop,
Joacă-n nopți mirarea toată, în priviri de nictalop.
Și cum sânii se destramă în povești de feciorii,
Luna-n văi adânci exclamă: Câtă viață la chindii!
Din surâs cu sete soarbe dorul- filă de zefir,
Peste inimi cresc rubarbe, ruginind în zarafir;
Mai trosnesc în oase gânduri, eu m-aprind din lămpi în ciob
Și se sting în vatră lieduri, când cenuși se-adună-n bob.
0013
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ionut Pande
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 131
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Ionut Pande. “Conclavuri .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ionut-pande/poezie/14204305/conclavuriComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.