scrisoridemânădotcom

atunci eram tineri și copacii creșteau mai înalți decât casele împrumutam unul altuia dureri maligne și îngerii lui Caravagio timpul mirosea a vodcă și poezia prelungea chirurgical linia norocului erai atât de frumoasă și eu un hamal ce îți căra cuvintele prin toate porturile lumii prin băcănii farmacii sau alte chelcășozuri existențiale cuvinte simple fără bolduiri sau italice dar atât de ascuțite încât toți mă implorau să folosesc autocorrect-ul altfel îmi vor tăia venele