Poezie
Vanitas
1 min lectură·
Mediu
Ma trezesc in largul clipelor
suspect de singur...ai zice ca lumea
si-a pierdut culoarea si frunzele
florile si glasul peren al apelor
muntii si anotimpurile, lacrimile ,
ploile si spaimele...
Ascult nemiscarea, timpul stingher
se destrama in clipe bolnave
demascate , concave...
lipsite de oameni , invata sa moara
cadavre-ale timpului musca din cer...
Mi-e dor de cuvinte, as vrea sa le-aud
Sa tresar, sa fiu strigat, sa raspund
Sa deschid o fereastra
Sa adorm vindecat
011966
0
una dintre rarele poezii dureroase...