Ionut Balan

Scriu pentru... Pentru prieteni si dusmani, Pentru secunde, pentru ani, Pentru trandafirii ce-si scutura petala, Pentru copacii ce-si tremura coroana, Pentru un strop de soare... Pentru o

A mai cazut o frunza... moarta! In vant pare ca-si spune povestea... Demult pierduta... uitata de soarta... Si-abia acum pare ca i se duce vestea... A mai pierit un vis de dor... in

E-un vant amar ce-n turbare scutura frunze... Si totul e mai trist pe zi ce trece... Cand totul in jur se stinge-n bruma rece... Si tu tot mai departe te pierzi intre muze... Ploua si tuna...

Privesc la marea nesfarsita... Cu-ntinderea ei plina de stele... Si-n valuri pentru tine-am presarat Cenusa visurilor mele... Inca privesc inspre amurg... Te caut trist... neincetat... In

Un nou vis cu noi pare a prinde viata... Un nou cuvant cu noi prinde contur... Un gand bun ce naste soare, si nu gheata... Un nou inceput.... cu noi pare de bun augur... O clipa si o viata...

soare afara... in vazduh, si in fereastra cand ma plimbam printre atatea regrete, fixam atunci, din ochi perdeaua albastra si ma pierdeam de tine sau... de alte fete... iar un amurg atat de

Te-am cautat in vis... Ca si-altadat... cu gand pagan... Mi-e sufletul mult prea pustiu Si tot mai singur imi pare ca raman. Dar, parca glasul ti-era stins... Sau poate ochii i-ai inchis

am plecat atunci departe... lasand in urma doar sperante si pierdut precum un gand... eram in noapte doar pribeag. te-am uitat inca de mult... atatia ani am risipit, crezand in visele de

De mult cand suflet ratacit... eram - si stateam zdrobit plangand la bruma, in miscari amare... ce in sosea parea ca moare a uitare... in umbre, noptea, cu vise solitare... scruta cerul in

toamna in suflet si in stele, vantul ce bate la fereastra asterne bruma pe visele mele si le stinge in noaptea albastra frunzele zbuciuma linistea noastra... doar vocea ta se aude usor... si

eu, punct de lumina zdrobit de infinitate privesc cum urma mortii infunda vise amare si nu impartasesc ca voi cruda nepasare

Sunt pierdut iar printre randuri... Dar mai am in palma ganduri... Si-n pahar tin sentimente... Umbre... vise... gri... stridente... Prin miros muced de ploaie Lumea mea piere...

E decembrie... Inca mai zbor... Aripa-mi sovaie si sangereaza... Si nu pot sa traiesc... dar nici sa mor, Chiar daca Doamna-n negru ma vegheaza... Si imi port crucea pas cu pas, Si inca pot

Iti scriu de dor... cu inima de piatra... Ca visul s-a dus precum un fum Cum s-a mai stins si altadata... Si ploua... si mi-e greu... acum