Poezie

de toamna

1 min lectură·3 decembrie 2007

Mediu

E toamnă din nou și plouă mărunt...

Tot mai singur îmi pare că sunt,

Frunzele se zbat sub stropii căzând

Și eu stau la fereastră, visând...

Când vântul zbuciumă liniștea mea,

Cu gândul pierdut în noaptea cea grea

Stau să m-ascult, să oftez, să suspin,

Să te văd, să te mângâi ar fi divin...

Te chem și nu vii, aproape nu-mi ești

Să m-alinți sau doar să-mi zâmbești,

Urmează o iarnă, mai trece un an,

Atâta timp a trecut și, totuși, în van.

E-o toamna geroasă ce-și întinde rugina

și tu ești departe și-i stinsă lumina,

Doar eu plin de dor mă zbat în uitare...

Si plouă și-aici... și plouă și-n zare...

001.047

Ionut Balan. “de toamna.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ionut-balan-0009302/poezie/1756720/de-toamna

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.