Poezieurban

Poem-azur

1 min lectură·12 septembrie 2014

Mediu

Inițial, ca somnul spaimei.

Tăcut, ca o picătură

de urină pe colacul murdar.

Alintat, ca un câine

lovit de o automobil aleatoriu

pe un drum sidefiu.

Pașnic, ca umbra fecalelor

putrezite în spatele mașinii

vinovate de un accident târziu,

stupid, uitat până și de Brigitte Bardot.

Memorabil, ca șirul de picături

de sânge, prelins pe cărarea

pădurii, unde lupii sărută căprioare,

unde omul doarme neatins,

unde arborii plâng cu frunze și aversiune.

Previzibil, ca versurile unei

poezii eterne de iubire,

curgând anevoios pe pagini

insolite de caiet jalnic

al unui licean oarecare, care a uitat

să iubească, dar nu și să deteste.

Adormit, ca oferta unui magazin

pierdut printre tomberoane,

pierdut printre gunoaie umane

care urinează, defechează zgomotos

și iubesc imprevizibil.

Etern, ca sunetul spațial,

deficitar prin mesaj sperluminic,

însă dureros ca un vânt aleatoriu

eliberat de un câine comunitar.

Mirific, ca filmul unei vieți,

deranjant prin culoare, beție,

durere și pierderi sufletești.

Cald, ca primul sărut unsuros

între buzele care te afurisesc în noapte.

Trist, ca acest vers fără sens.

002.534

Ionut Acrudoae. “Poem-azur.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ionut-acrudoae/poezie/14055802/poem-azur

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.