Poezie
Confuz
1 min lectură·
Mediu
Renaștere din vise,
Credințe ucise de coșmarul realității
și aruncate în gunoiul necesității.
Nu știu de ce scriu.
Poate pentru că mi se pare obișnuit
ca respirația, hrana, dorința de a fi adormit
în brațele unei zeițe fără cusur.
Nu știu de ce scriu.
Poate pentru că am în suflet conștiința
morții iminente și dorința timpurie
de a pieri într-adevăr, în noapte,
printre umbre, printre șoapte.
Tristețe în suflet,
Tristețe în cuget.
Violență nepotolită în cuvinte
și o paloarea a chipului pe care
îl zăresc născându-se în zare.
Toate aceste se găsesc aici,
fără impulsuri, fără complici,
doar un gând nebun ce cutremură
un spirit juvenil, nepotolit...
Am renăscut dintr-un coșmar pervers.
002969
0