Poezie

Debusolare

1 min lectură·20 decembrie 2009

Mediu

Delirul nopților lunare,

spaima zilelor solare

incipient instrument al torturii.

Cufundat în aria C minor

a unui ultim concert, colosal, furios,

demonul reflectă dorința finală:

umanitate, umanitate,

dar și un strop de calamitate.

Delirul zilelor lunare,

spaima nopților solare,

clătinare a proporțiilor astrale.

Speriat, căzut în abis,

îngerul relevă dorința finală:

demonizare, demonizare,

dar și o picătură de sânge,

simțită ca o chemare, poate eliberare.

Aspecte duale ale nopților senine,

atât de sublime, dar și non-divine...

Delirul...spaima.... omul găsit mort

în propria-i carapace a dezamăgirii,

căutând șansa demonizării,

poate și speranța angelizării.

Moarte senină,

debusolare dementă a momentului incipient

încă departe de... concertul colosal, acum liniștit.

002.023

Ionut Acrudoae. “Debusolare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ionut-acrudoae/poezie/13920053/debusolare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.