Poezia răului e darwinistă
Doar răul evoluează
Binele se conservă
Bunul, ca bun
E mulțumit în el însuși
Răul, ca rău
Nu are pace
Pînă din el naște o altă formă de rău
Un om bun e un om cu
Posibilitatea unei insule (plagiat)
Ești aici
Respirînd același aer cu mine
Dar nu-ți simt căldura respirației
Nici parfumul
Ești aici, împărțind un spațiu comun
Dar nu ești cu mine
Nu ne-am
Rătăcesc
Printre lucrurilea astea
Tari din jurul meu
Care mă zgîrîie
Mă gîdilă
Îmi dau fiori
Fiorii banali
Ai pîinii pe care o mestec
Ai hainelor care mă fac prezentabil
Gîdilatul unei
Aici nu se zboară
Toate aripile sînt legate
Cu inele de fier
De pereți
Aici se merge pe jos
Aici te tîrăști
Pe piatră
Ascuțită, murdară și rece
Aici nu se vede frumosul
Toate piesajele
Oameni goi
In locuri goale
In raporturi goale
Cu locurile
Cu sinele
Mi-am lăsat sinele
La poarta rolului
Aici, înăuntru
Sînt doar fișa postului
Un om egal un gol
De ființă
Egal un
Nu am sens
Singur
Mă învîrt în gol
Singur
Singur n-are rost
Nimic n-are rost
Degeaba e Universul atît de mare
Dacă sînt singur
Mi-e dor de dor
Respir ca să continui ce?
O ieftină
Dormeam
Pînă acum cîteva clipe
Ceva din mine încă doarme
Însă cevaul treaz din mine
E mai puternic
Am păstrat din somn
Doar mierea care
Îți face ochii lipiciosi
Ușor
IC