Poezie
Singur
1 min lectură·
Mediu
Nu am sens
Singur
Mă învîrt în gol
Singur
Singur n-are rost
Nimic n-are rost
Degeaba e Universul atît de mare
Dacă sînt singur
Mi-e dor de dor
Respir ca să continui ce?
O ieftină și temporară nemurire?
E destul loc in mine pentru doi
Lumina intră-n mine
Dar acolo se vede
Doar negrul absenței
De la mii de stele
Primesc darul lor de raze împachetate
Cuante în dar
Găsindu-și în mine hotar
În zadar
Sînt singur
Forma nedefinită a golului meu
E elastică
Se mulează pe nenumăratele
Potențialități
Își așteaptă împietrirea
Fericirea
Ah
Sînt singur
De tot
Locul de lîngă mine
O simplă reflexie a celui din mine
Stă veșnic călduț
Și gol
Echilibrul termodinamic
Ocolește locul veșnic călduț de lîngă mine
El nu se răcește niciodată
Ah, de-ar fi fost rece sau in clocot
Dar pentru că nu e nici rece nici in clocot
Eu fierb în suc propriu
Și am început să mă dizolv într-o zeamă fără gust
Căci nimic n-are gust
De unul singur
De unul singur
Nimic n-are gust
Vreau să gust din nesingurătate
001025
0