Nu știu dacă are nevoie de titlu...

Într-o noapte m-a vizitat o muză handicapată. Iată rezultatul: - una-bucată concluzie nejustificată conform căreia în lume există două categorii de oameni: cei care plouă și cei care...\"e soare\". De fapt la cele două categorii se mai adaugă si oamenii care \"tună și fulgeră\" mai tot timpul, însă ei sunt excepția care confirmă regula primelor două categorii. - una bucată clismă cu mentă care m-a curățat de tot ceea ce inseamnă lașitate și dreaptă-judecată. M-a curățat de minciuni și de orgolii. M-a spălat de personalitate și de spirit fără să fie nevoie să îmi administrez vre-o doză de harakiri, așa cum fac unii japonezi. M-a vindecat de constipația intelectuală care a ajuns să afecteze, ca o epidemie, atâtea miliarde de oameni. Din păcate concentrația soluției medicinale a fost prea mare, astfel că am fost curățat și de flora ideologico-stomacală care mă ajuta sa diger mai bine bucățile de rahat pe care societatea mă obligă sa le înghit pe de-a-ntregul. - una-bucată însărcinare de a mă îndrăgosti. Trebuie să mă îndrăgostesc imediat și necondiționat, fără motive căutate. Iar de această dată nu am voie să trișez. Deci: nu se pun la socoteală fetele frumoase care zâmbesc plastic din panourile publicitare postate în intersecții; nu se pun la socoteală divele semi-senzuale, pe jumătate vulgare și pe deplin despuiate, din revistele pornografice. Internetul iese din discuție pentru că minciunile de pe chat sunt mai puțin dureroase, iar \"te iubesc\"-urile care circulă prin cablurile de fibră optică au aceiași valoare pentru cel care le emite ca și codul bunelor maniere pentru un urangutan. De asemenea excludem total virginele de clasa a IX-a, deoarece ele nu pot fi imparțiale in ceea ce privește iubirea, și se îndrăgostesc doar dintr-un soi de euforie caracteristică neofitului care se pregătește să intre în răndul normalității veșnice. Așadar, pentru ca misiunea să fie indeplinită e nevoie de o fată reală, aflată în deplinătatea facultăților mintale si emoționale, capabilă să fie iubită și să iubească și deopotrivă să fie în stare să sufere și să provoace suferință. Notă: datorită imposibilității de a determina îndeplinirea condițiilor impuse, misiunea se va întinde pe o perioadă nedeterminată...până la noi ordine! apoi muza a dispărut și m-am trezit. Am strigat-o. Nu mi-a răspuns. În schimb, am găsit pe birou un bilet. L-am citit. Era un bilet de adio și era nesemnat. Era frumos structurat și bine scris. Concis, fără cuvinte pompoase și expresii lacrimogene. Era perfect. Acum nu mai trebuia să îmi bat capul ore întregi pînă să ajung la ceva care să reflecte într-adevăr ceea ce vroiam să fie ultimul lucru pe care să îl las în urmă. Era chiar în fața mea... L-am luat și m-am semnat: \"ce drag, Bogdan Ionescu\" ...și totul s-a sfărșit.