Așteptându-ți pașii

o poezie bine-scrisă, chiar dacă finalul este ne-așteptat de previzibil, discordant și (puțin) obositor.
mi-or plăcut primele două strofe; chiar (și așa) repetăndu-se în format, dar eleborând, în sinea lor, noi (și fluente) imagini-mesaj.
e interesant acest drum parcurs din așteptarea altor pași, cu acel început (de) \"ți-am adus flori, da...\"
am remarcat \"sprijinul\" lor, al florilor ca simbol al stărilor, al sentimentelor (ca o emoție fără rădăcini), în timp, de la alb la roșu; atunci când tot acest timp \"le-a ocolit pe mai departe\" \"și nu mai știu pânã la urmã - / umbra dacã s-a așternut peste soare / sau doar noaptea...\"
nu mi-o plăcut (deloc) ultima strofă, cu florile negre \"zdrang\" cu ele \"pe mormânt\".
o poezie care (încă) mai așteaptă pașii (măcar într-un final personal și -mai- bine-scris).
frumos.

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

multumesc pentru comentariu, dar am plusat chiar cu ultima imagine... mi s-ar parut prea \"lalaita\" poezia... textul nu se schimba, oricum,

cu multumiri

a LEX.