Poezie
Hibernală
1 min lectură·
Mediu
e noiembrie dar poate nu
frigul se joacă de-a v-ați ascunselea cu castanii
și o frunză mare cât un semicer te ferește de priviri indiscrete
nu am destule mănuși pentru curtoazie, domișoară!
nu îți mai imagina norișori calzi în pupilele mele îngustate de ger
iar ceea ce atârnă sub pleoape nu sunt lacrimi
e sare rămasă de la micul dejun
gheață fără luciu mi-a bătut la ferastră
dar poate dormeam și în vis
cine poate spune unde visează un fulg de zăpadă
viitorul om de zăpadă care se sfărâmă
urmează-mă în umbră
ești un vers impur lăsat pe trotuar prea devreme
ești o ceață grăbită cu un ochi de roșu
care vorbește despre prea multele zile de ieri
răsucit îți caut respirația și ea se lovește de mine
ascuțită până la sânge
nu am destule argumente în mânecă, domnișoară!
but I am kind...
022.432
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Alexandru Ionescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 143
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Alexandru Ionescu. “Hibernală.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ionescu-alexandru-0016300/poezie/1756395/hibernalaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
iar ceea ce atârnă sub pleoape nu sunt lacrimi
e sare rămasă de la micul dejun
\"urmează-mă în umbră / ești un vers impur lăsat pe trotuar prea devreme / ești o ceață grăbită cu un ochi de roșu /
care vorbește despre prea multele zile de ieri / răsucit îți caut respirația și ea se lovește de mine / ascuțită până la sânge\"...
Nu am prea multe argumente... Poemul e memorabil, ca să nu zic antologic...
Plăcerea trecerii pe aici îmi aparține!