Poezie
fețele șarpelui
1 min lectură·
Mediu
sobru și țeapăn
șarpele se plimbă prin oraș
cu lesa albastră cu fundă înfiptă în carne
din șuierul său toți se dau la o parte cu respect
iar el trece
sobru și țeapăn
scurmând pământul a nerăbdare în cercuri de smarald
toți se opresc și se întreabă
de ce nu suferă a pustiu
a deșert liber și a zbor
iar el trece
încolăcit în propriu-i trup musculos
limbile despicate atârnând pe asfaltul înghețat
vinete ca o moarte blândă fără sunet
a întâlnit un alt șarpe
drăgăstos și credul i se dăruie
rece ca un scut mânjit cu sânge se descoperă din piele
pe care o lasă în asfaltul lunecos
ca o dovadă moartă a existenței sale
dar celălalt e îndărătnic
nu vine, nu fuge
stă sobru și țeapăn pe relieful în care a fost cizelat
o marmură spătoasă însoțită cu nori albi
rememorând crinii
sobru și țeapăn
șarpele din piatră plânge nemurirea
pe care semeni ai săi nu o cunosc niciodată
001.288
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Alexandru Ionescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 161
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 27
- Actualizat
Cum sa citezi
Alexandru Ionescu. “fețele șarpelui.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ionescu-alexandru-0016300/poezie/1756105/fetele-sarpeluiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.