Poezie

vara la țară

1 min lectură·10 martie 2006

Mediu

am să mă tâmpesc de-a binelea în colivia asta

se răstește ascuțit canarul

nimeni nu-i răspunde nici ușița nu se mai deschide

mâna stăpânei s-a ofilit undeva pe covor

e o bătrână de optzeci de ani care tocmai face infarct

fără suflet fără lumânare

pisica sosește la geam cu o gheară netăiată și zâmbește ironic

ridică labele și din arterele secționate sare sângele

blănița pufoasă neagră se bucură bătrâna vrea să urle

mai tare decât horcăitul mâței nu e nimic se stinge

cu un ochi semiînchis și colțurile gurii se trag spre bărbie

canarul strânge ochii deschide ciocul trage draperiile

lucifer miorlăitor se ridică pe picioarele dinapoi fericit zgomotos

fierbinte e masa colivia de fier arde și se năruie

singur pe scobitoarea lui păsăricul scâncește uscat

i s-au lipit aripile de trup iar călăul se apropie

doi pași un pas vals fas

pene galbene șovăie spre covor pisica se privește în oglindă

râzând visul i s-a împlinit are cap da canar și ciripește

001.332

Alexandru Ionescu. “vara la țară.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ionescu-alexandru-0016300/poezie/170183/vara-la-tara

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.