Poezii

În notele mele Nu existau cuvinte Scrijeleam cu penițe ceruite Efecte-n momente topite În rânduri de aduceri aminte Doream să desenez ce se simte Când golul umple lumina— minte. Încep să mă

IAIonela-Violeta Anciu

0

0

Crud în hibridizarea imortalității, Strecoară-te printre identități— Conturează-ți Firul din lumea materială, Trăiește printre pietre să le vezi croiala. Așterne spațiul în cupă și bea-l, Îți

IAIonela-Violeta Anciu

0

0

Lumină strecurată pe sub ușă E timpul să privești mai adânc în tine, Să renunți să mai fi slugă-n cenușă, Ca vântu-n ureche stă umbra în sine; Sub aristocrații— substrat de boală Aprinde-te,

IAIonela-Violeta Anciu

0

0

Printr-o rumoare de vibrații Praf oglindit în ape verzi, Discurs topit în alterații Un timp sensibil să-ți creezi; Un individ ce conturează Ațintind momente scurse, Tatuaj pe suflet

IAIonela-Violeta Anciu

0

0

Aveam cuibul vis-à-vis Te priveam ascunsă-n umbră, Măști cădeau în compromis, Inocent pășeai pe humă. Aveai pasul învechit În uitătura mea firavă Ascundeam, ai fi zâmbit De-ai fi prins

IAIonela-Violeta Anciu

0

0

Despre conturul arzător Din mintea aspru penetrată Ceara scursă-n vocea-ngânată: Dorință-n moment trecător… Când timpul fuge tremurând: Senzualitate creionată Din muză gheață înfruptată—

IAIonela-Violeta Anciu

0

0

Când voci pulsează în același tablou Nu mai poți asculta culori de ecou Din mâinile tale curg rupte-n argou Note nisip adunate în anou. Cum lumea-i o piatră stingheră-n șablon Decor aruncat în

IAIonela-Violeta Anciu

0

0

Când simțind cum trăgea de tine Eul Abandonai în tăcere Fără prea multe gesturi efemerul, Cu chipul șters… Femeie. Inexistentă Eva-n gânduri luate În vârfuri— cerneluri uscate, Glas de cuget

IAIonela-Violeta Anciu

0

0

Te simt cromatic alergând Din realitatea crudă, Portret apatic concentrând O evidență surdă. Și te descarci în ascendent Prin liniștea-mbinată, Frânturi din spectrul congruent În muza

IAIonela-Violeta Anciu

0

0

Când îmi vorbeai aș fi tăcut În vie nesimțirea Artistului necunoscut I-aș fi descris pieirea. Că-n glasul aspru de trecut Notam o amăgire, Un infinit dublat ascut— Autodepășire. Iar alții

IAIonela-Violeta Anciu

0

0

Când liniști nu-ți mai bat în geam Să-ți încheie tăcerea, Cum te aprinzi nu-nțelegeam Și-ți ignoram părerea. Tu, artă, te stingeai ușor Până să cadă seara, Și gândul tău prădat trișor, Îți

IAIonela-Violeta Anciu

0

0

În cercurile violete Din unde străvezii, Te-așezi obscur între sonete, Contur de vise vii. Să cazi pe timpi în liniștea Din timpul meu curgând, Când pertinent vibrează mintea La actul

IAIonela-Violeta Anciu

0

0

Peste orgoliul așternut Trecea adesea-n grabă, Și nimeni, niciun cunoscut Nu s-a oprit să-ntrebe. Când pasul ei străbate mut Urma de pe alee, În jur natura a tăcut Și luna în scânteie. În

IAIonela-Violeta Anciu

0

0

Poate că foaia nu-i așa de goală Și poate că trecutul pune în balanță Lupta dintre vicii, devine boală Când înaintezi cuvinte-n cuprins pe față, Lupta dintre noi se ține pe-un fir de

IAIonela-Violeta Anciu

0

0

M-am stins și-am primit forma întunericului. Mi-au amorțit gândurile râncezite Pe urma primului pas al spiritului Și departe mi-am văzut umbra fierbinte. Am aruncat în grabă un ultim vers în

IAIonela-Violeta Anciu

0

0

Și unde crezi că mi-e locul dacă nu acolo Pe nisipuri mișcătoare; Nu-mi mai e teamă să modelez focul de dincolo, Oricum sunt maști trecătoare… Și-mi petrec clipele surde peste urme de

IAIonela-Violeta Anciu

0

0

Deșirat în spectru artificial Încearcă-te, murdar ascuns De marmură rugină-- Amin crucial În pergamente acre... Uns! Acute aspre topite-n degradeu Articulat în fum spiritul meu-- Creație

IAIonela-Violeta Anciu

0

1

În veci nu va-nceta să plouă Sub cerul negru, tulburat; Mereu, adolescenta rouă Îmi va cădea neîncetat... Așa, în libera condiție Aștept o veste, un bilet; Și știu că n-are cum să

IAIonela-Violeta Anciu

0

0

Dezintegrează-te, șacal haotic, În absența ritmic desenată Că dimensiunea nu te mai îndreaptă Spre-aceleași culmi revocate cronic. Mă prăbușesc în personalități Lent, aruncate în colțuri

IAIonela-Violeta Anciu

0

0

Să-mi creionezi în minte Scenariul preferat, Impregnate amprente Pe trupul inspirat. Să-mi inserezi dileme— Un ego concentrat, Sporadic se discerne Amorul controlat. Să-mi mângâi

IAIonela-Violeta Anciu

0

0

Te simt cromatic alergând Din realitatea crudă, Portret apatic concentrând O evidență surdă. Și te descarci în ascendent Prin liniștea-mbinată, Frânturi din spectrul congruent În muza

IAIonela-Violeta Anciu

0

0

Se scurge la picioarele tale Nimicul. Cum îți decolorezi prin petale Arhetipul, Cum se scurge din tine timpul În fracțiuni Îți cureți de credință trupul Prin minciuni; Și-adesea îți mai

IAIonela-Violeta Anciu

0

0