Poezie
Caracter duplicitar
1 min lectură·
Mediu
Poate că foaia nu-i așa de goală
Și poate că trecutul pune în balanță
Lupta dintre vicii, devine boală
Când înaintezi cuvinte-n cuprins pe față,
Lupta dintre noi se ține pe-un fir de ață.
Omagiu-n contrast cu omul din ceață
Când sufletu-i captiv într-un cub de gheață,
Că tabloul ăsta nu-i despre viață,
Sentimente, falsitate sau speranță,
E despre dualitate dominantă.
Și-ți cade capul pe umărul concret,
Ești definit de contradicții aferente,
Că-n jur totu-i ficțiune și indiscret
Lași să curgă-n gol concluzii incoerente—
Impact senil în gândurile obsedante.
001437
0