Poezie
Concesii ruinate
1 min lectură·
Mediu
Când îmi vorbeai aș fi tăcut
În vie nesimțirea
Artistului necunoscut
I-aș fi descris pieirea.
Că-n glasul aspru de trecut
Notam o amăgire,
Un infinit dublat ascut—
Autodepășire.
Iar alții când schițau absurd
Momente minimale,
Le îngropai egoul surd
Sub ziduri corticale.
Și alterat de partituri
Simțeai vibrându-ți timpul,
Renunțai treptat la armuri—
La rădăcini: nisipul.
001244
0