Dragoste pe jumătate

Șoptește-mi într-un țipăt armonios culoarea arsă de soare. Mi-e frică, aud șoapte ale uitării, întunericul are plâns intern. Amintiri palide îmi rulează viața. Cavoul e chiar trupul meu, ce în suflet îmi adăpostește maturitatea. Þărână în ochi mi-aș arunca, să nu văd... nici iubire pe foi mâzgălită, să nu aud glas plictisit. Vreau să renuț la timpul infinit. Cântecul morții sigur a ajuns la sfârșit.