Sanatoriul dimineții

Dimineață! Mă trezesc ... din mine ies mii de cadavre într-un șir se alinează către lumină pornesc. Se îngrămădesc, împiedicându-se. Când trec dincolo de geam trupurile li-se scurg precum nisipul spulberat de vânt. Lumina ne face din ce în ce mai transparenți. Doar un cadavru a mai rămas, și stă ascuns. În ochi mi-a ascuns amintiri și trece dintr-o retină în alta, rulând un film de nevăzut.