Sanatoriul dimineții
Dimineață! Mă trezesc ... din mine ies mii de cadavre într-un șir se alinează către lumină pornesc. Se îngrămădesc, împiedicându-se. Când trec dincolo de geam trupurile li-se scurg precum
IUIonela Dorina UdritaGoală de sentimente
Odată puteam să întind o mână și să mângâi, să miros libertatea unui asasin și să fac parte din filmul ce rulează în ochii fiecărui trecător. Acum nu pot nici măcar să văd clar, pot doar să simt
IUIonela Dorina UdritaUn suflet cu spații
Mă doare sufletul de durere, mă doare ploaia când pică pe casă. Când țigla pare lucioasă. Când pare a fi o șcenă unde ploaia valsează, valsează ploaia, valsează cu sunet. Când copacii, copacii
IUIonela Dorina UdritaDragoste pe jumătate
Șoptește-mi într-un țipăt armonios culoarea arsă de soare. Mi-e frică, aud șoapte ale uitării, întunericul are plâns intern. Amintiri palide îmi rulează viața. Cavoul e chiar trupul meu, ce în
IUIonela Dorina UdritaTablou cu cadavru
Umbre pustii pășesc către lumină. O ființă își caută suflet, în întuneric. Totul e gol, sfârșit și rece. Toamna cu foșnet de frunze pare a fi un tablou de culori, ce scânteie. Precum un
IUIonela Dorina Udrita