ion untaru

Dacă am ști ce ne aduce clipa următoare, am fi oare mai bine pregătiți sau am deveni mai buni?! Spiritul lumii e din ce în ce mai zgomotos, ritmurile vieții cotidiene sunt din ce în ce

Lumea întreagă valorează mai puțin decât mântuirea unui singur suflet. Dacă auziți pe cineva spunând: prostia e o forță cosmică, spuneți în gând de mai multe ori: Asta nu se referă mine, asta nu se

- Cuvintele bune se întorc noaptea să ne mângâie somnul iar cele rele ne aduc coșmarurile. - Cine te clevetește astăzi, mâine te va disprețui și ocărî - Gândurile mele bune sunt îngerii mei

Cine este în stare să-și recunoască greșelile, să-și mărturisească păcatele sale duhovnicului, acela poate fi creditat cu șansa îndreptării. Cine dorește să postească, o face în tăcere. Cine nu

N-a venit de dorul nostru Pastorul de hăt departe Cu versete ce le împarte Ci, doar să ne strice rostul N-a venit el să aline Rănile ce ne mai dor Nici de dragul tuturor, Să ne meargă nouă

Spuma valurilor mângâia insula de porțelan ca un cântec de iubire Privirile muritorilor ațintite dintotdeauna spre țărmurile insulei de porțelan la care nu ajunsese nimeni Cei care

Poezii de trei parale Înclinau balanța-n jos: O rețetă cu mult sos Când îi dai drumul la vale; Când punea mâna pe pix, Se credea un clasic verde Ghinionul care

hanurile pline, nicăieri un loc pentru Iosif și Maria * o stea printre oameni magii pornesc la drum: s-a născut Hristos! * steaua

Vă rog un ceai. Îl vreau fierbinte Cafeaua e mai scumpă. Și nocivă Treceți-mi-l în cont. Și cu-o misivă Să-l plătesc aduceți-mi aminte C-o fi rusesc sau chinezesc, nu-mi pasă Eu sunt atât: un

Aveam în piept două confuze Și răni de spadă mai adânci Și pe sub foc treceam pe brânci Iar sângele-mi fierbea-n ventuze Veneam așa cum vii în vis Trimis de cine știe unde Când soarta nu te

Traversăm o perioadă din ce în ce mai stresantă, viața curge într-un ritm din ce în ce mai accelerat, care ne solicită din ce în ce mai mult nervii și așa încordați peste poate. Oamenii nu mai merg

- Iubirea este legea de căpetenie în univers. - Vocația materiei este este să privească spre pământ că de acolo provine. Vocația spiritului este să privească cerul că de acolo provine. - Iluzia

Când scrii strofă după strofă Și tot ce scrii, e-o catastrofă, De ce nu pui elanului căpestre Măcar până faci rost de ceva... zestre?

Domnul acela în togă verzuie De fapt nu coboară, ci suie Printre cei care coboară Și merg liniștiți să moară Că ei știu, că ei nu știu Diuntre toți doar el e viu C-ar fugi și s-ar ascunde Da-i

mă las robit de liniște-n odaie și mă cufund de voie în lectură aleg ținuturi unde-și petrecură conchistadorii vremea în războaie un țârâit de greieri noaptea cură din tavane amintind a

toată lumea aleargă după confort, pentru care e nevoie de cât mai mulți bani și care se câștigă din ce în ce mai greu (cinstit!). toată lumea aleargă după confort cu iluzia că aceasta este ultima

mi-e milă de mine mi-e silă de toate aș vrea să mă întorc, dar nu se mai poate! speranțele arse, noaptea dorm cu bufnițele din turlă eu sunt nebunul care se ține de farse și nopțile

Moto: Domnișoară eu n-aud ce zici Că pe la noi plouă cu broaște Privește tabloul și hai recunoaște Că

A căzut și cea dintâi zăpadă Peste sufletele noastre reci Ce alb se vede lumea într-o spadă Privirea peste care-ai vrea să-ți treci! Genele ni s-au umplut de brumă Promoroaca ne-a pătruns în