Poezie
Prima zăpadă
1 min lectură·
Mediu
A căzut și cea dintâi zăpadă
Peste sufletele noastre reci
Ce alb se vede lumea într-o spadă
Privirea peste care-ai vrea să-ți treci!
Genele ni s-au umplut de brumă
Promoroaca ne-a pătruns în păr
Și dinții noștri parcă sunt din spumă
Ce s-o topi la primul adevăr
Pământul parcă nici nu mai respiră
Sub stratul alb de puritate dens
Își duce lumea un păcat imens
Și la iertarea cerului aspiră;
S-a oprit ninsoarea ca la un impas
Așteptând s-o-ntine primul nostru pas
001.198
0