ion untaru

bate-mă Doamne că mai mult am greșit decât am iertat! * absolvent de grădiniță: numără acum până la zece * deschid incubatorul: douăzeci de puișori mă privesc

pe malul apei senzația iluzorie că uscatul merge * ploaia răpăie pe acoperișul celulei, nici pic de cer * dați fiecărui om câte o carte și toți vor învăța să zboare

un strugure stafidit a rămas singur în mijlocul iernii * la proces judecătorul se vede și pe sine în boxă! * tihna bătrânului pe prispă șla soare: struguri cu pâine

daca nu alerg continuu nu-mi cresc aripi pentru zbor * bunic și nepot toamnă și primăvară în același timp * pe terasă râzgâiatul se urcă pe scaun și plânge

puii de la incubator toți albi parcă vin din fabrică! * șoferul gras mănâncă la volan castraveți cu pâine * când n-am chef de scris iau scoica de pe birou și ascult marea

escadrila de pescăruși la înălțime liniște pe țărm * răsărit lângă prun salcâmul e condamnat să crească strâmb * cu două cărți sub cortul de plastic concediu în

Primăvară Îngerul Domnului împodobește caisul * Statuia Libertății piatra cariată lumea nouă * Un munte întreg de steril pentru un singur haiku

pe plajă o femeie grasă mi-a făcut loc sub umbrelă * barcă pe lac doi îndrăgostiți ies din lume * cu șoarecelșe-n gură miaună cumplit dar nu-i dă drumul * din

balcon cu gratii o eșarfă roșie flutură discret * pe coala labă fluturele musafir citind poemul * scâțâie poarta o umbră părelnică martor doar luna * din volumul

orb cu baston o noapte continuă mă simt vinovat * câte războaie juste poate duce o țară dincolo de granițele sale? * pomul de Crăciun alături poza lui mort în Afganistan

moș Nicolae ghete pline cu daruri și nuielușa * grav copilul taie unghiile unei păpuși * cu picioarele goale printre norii din șanțul cu apă din volumul Poeme cu

cu două oglinzi aduc infinitul la mine acasă * zbor cu balonul: fluturii mă salută dând din aripi * focuri de armă sânge peste tot: un nebun trage în noi! (inspirat de

lovit pe stradă învelite în ziar două pâini pe jos * noi și luna toată marea e a noastră scaldă nocturnă * ies din casă îmi iau umbra și pornesc la drum * din volumul

cu bastonul prin parc undeva pe bancă - un semn de carte * când vine seara un înger aprinde, stelele pe rând * speolog la lucru liniște de gheață - picură timpul

Am aprins focul pisica toarce aștept inspirația * Brad de promoroacă bătând în geam: Anul Nou! * Lacul roșu în oglinda apei salcia despletită *

noapte cu lătrături dimineata două gâște mai putin * camera mirilor luna le poleiază fiecare pas * vara asta de frig mi-am udat doar picioarele la mare * din volumul

hop sus, hop jos ce-aș mai zbura și eu cu tine fluturașule! * între atâtea flori de cireș, mă simt vindecat * când vine mama puișorii stau cu ciocurile căscate * din

pune sapa jos și vorbește la mobil cu Germania epava la țărm - dormim în clipocitul dulce al apei în josul Dunării servim sturion pe vasul Razelm pe coala albă fluturele

neputința fiecărei zile m-a legat de mâini și de picioare iar soarta m-a condamnat la exil în mijlocul oamenilor seara mă culc cu gândul la cocori iar noaptea mă visez zburând copilul

luni dimineața pe vila primarului, o cioară suspectă ceasul defect timpul s-a oprit în loc: lipsă un șurub seara la birt așa puțini clienți și vorbesc toți odată Borsec:

Noaptea Învierii lumânări aprinse civili bombardați -------------- S-a întâmplat în timpul războiului contra Iugoslaviei.

Era o zi ploioasă Întorcându-mă acasă Mașina m-a condus Spre tine Spre mormântul tău... Aș putea oare să uit cât de mult îți plăcea ție ploaia? Marmora albă și udă A mormântului