Poezie
Despre cuvînt
1 min lectură·
Mediu
Eu, care-am fost numit Cuvînt,
bănuitor mă simt legat de toate
și pentru ce îmi e străin îi sînt
prin nenumire zvonul dinspre moarte.
Cînd vin în zori să mă privesc fiind
în ochiul dimprejurul celor clare
nici nu m-aud, voi mă simțiți foșnind
ca un hotar al nașterii cînd moare.
Doar cîteodată sufocat mă cert
că nu mai sînt ființei mîngîiere
și-atunci vă caut, poate să vă iert
că mă descoperiți fiind tăcere.
045.148
0
ca un hotar al nașterii cînd moare\" - un contrast interesant, o asemănare inedită. Finalul mi-a rămas întipărit în minte. Am simțit nevoia să mi-l repet în gând fără să-mi pot explica de ce.