Poezie
Rătăcirea LXXXIII
1 min lectură·
Mediu
Adeseori, când aripile-mi frâng
În rupte zboruri, rătăciri răzlețe
Prin ceruri mustind îngeri, triste fețe,
Care soarta cea crudă și-o deplâng
Că nu pot sta și ei, buimaci prin piețe,
Sau c-o lumească dragoste prin crâng,
So studieze singuri îndelung,
Amănunțit și pe de rost s-o-nvețe.
Pierzi sau câștigi, același este potul,
Norocu-i serv și dragostea stăpână:
Dac-ai pierdut, așteaptă altă mână!
Poate că-ncet vei destrăma complotul
Prin care viața îți răpește totul.
Mă rog doar amintirea să-mi rămână!
(Mai, 2015)
001.817
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ion Scalen
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 81
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Ion Scalen. “Rătăcirea LXXXIII.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ion-scalen/poezie/14072606/ratacirea-lxxxiiiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.