Poezie
Rătăcirea LXXVII
1 min lectură·
Mediu
Pe mine timpul își ascute dinții,
Dar pieptu-mi tot nutrește flori de foc
Și-ajuns la bivalentul meu soroc
De a-mi reîntâlni în cer părinții,
Îmi voi găsi găsi și dramul de noroc,
Că eu trădării nu i-am luat arginții,
Spre lume larg deschis-am ochii minții,
N-am ascultat nici falsul prooroc.
Dar n-aș pleca pe neîntoarse căi
Acum, la ceas târziu de înserare,
Când noaptea prinde să te înfioare
Ca o panteră neagră prin seci văi.
Chiar stinse de-s' fierbințile văpăi,
Îmi lasă-n suflet vechea lor candoare.
002.051
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ion Scalen
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 86
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ion Scalen. “Rătăcirea LXXVII.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ion-scalen/poezie/14053221/ratacirea-lxxviiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.