Poezie
Rătăcirea LXXIV
1 min lectură·
Mediu
Nepotolita-mi sete de departe,
De-a construi peste oceane pod
S-a stins când, strâns de ani pe calapod,
Rob am rămas visărilor deșarte.
Nu zămislește azi visarea plod,
O altă viață de trăit, aparte
Și-atunci tânjesc pe-o pagină de carte,
Uitării rob ca-n ațe de năvod.
N-am fost nicicând războinic sau vreun mag
Pus să desfacă nodul gordian
Și nici poet ca să clamez în van
Iubirii - veșnicia, urii - prag,
De-aceea închin versu-mi cepeleag
Soldatului închis în cal troian.
26.03.2014
001.545
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ion Scalen
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 81
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Ion Scalen. “Rătăcirea LXXIV.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ion-scalen/poezie/14046763/ratacirea-lxxivComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.