Poezie
Rătăcirea LXXIII
1 min lectură·
Mediu
Fie-i durerii singur leac uitarea
Când mâlu-i în strânsoare te cuprinde
Și sufletului, singure merinde,
Doar ochii tăi senini, adânci ca marea
Când Soarele-n adâncu-i se aprinde,
Că pe Pământ, de rătăcești cărarea
Și-n țeluri vagi îți risipești fervoarea,
Vei plânge-n van în stihuri suferinde.
Ele ajung în veac să te conțină,
Pe tine doar, nu chipul pământiu,
Nu coji, ci sufletul cel veșnic viu
Va exista-n esența lor divină!
Așa că eu, biet bulgăre de tină,
Chezaș să fiu într-un pierdut pariu!
001.004
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ion Scalen
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 83
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ion Scalen. “Rătăcirea LXXIII.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ion-scalen/poezie/14045613/ratacirea-lxxiiiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.