Poezie
Balada improbabilei întoarceri
1 min lectură·
Mediu
Vară de tăciune,
Cremene în ornic,
Timpului datornic
Cu o rugăciune:
Sub nimbul nefalnic
Să apari, minune,
Numai să nu sune
La căzut prea jalnic
Și atunci să soarbă,
Silit de paharnic
În otrăvuri darnic,
Pe doamna cea oarbă!
Minune, să urci
Fumul tău din iarbă,
Zvelta zână Coarbă
Mai încearcă furci
La timpul prezent
Adus de la turci,
Trup să nu-i încurci:
Poate cel absent,
Zidit în tăceri,
Învie atent
Cu rar-i talent
La noi învieri!
Se vor zidi frunți,
Zidirile-n seri
De profeți severi,
De profeți cărunți,
Vor fi dărâmate,
Că vor zice crunți:
,,Legea să n-o-nfrunți,
Dreptul de cetate
Datu-ți s-a dat
În văi mai curate,
În raiul din spate,
Nu în rai furat!
De lumini de-apoi
Să fii luminat
Și să faci și sat
Fără de nevoi,
Doamnă de cristal
Pentru pur altoi,
Pământean noroi
Nu-ți este egal!
Ștearsa mea minune,
Valul meu de val,
În greu mineral
Lacrimi sapă rune
Când dorești statornic
Praguri vechi, străbune.
Vatra să-ți adune
Pasul tău nespornic!
(1975)
001.044
0