Poezie
Rătăcirea LXII
1 min lectură·
Mediu
Mi-ai dat , iubito, al rănilor răsfăț,
De știu ce-nseamnă acuma să te doară
Și cu săgeata morții la subsuoară
De-o viață-ntreagă a muri învăț!
Așa, singurătatea-i mai ușoară.
Când viermele, tovarăș șugubăț
Își va chema toți frații la ospăț,
Eu voi uita de cum arată-afară.
Pe tine însă nu te pot uita!
De-ar fi să uit, tu să-mi trimiți misivă,
Că sufletu-mi rămâne-va-n derivă,
La fel cum e năierul fără stea.
Iar silueta-ți, umbră pe perdea,
Va fi în veci icoana mea votivă.
001.054
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ion Scalen
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 84
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ion Scalen. “Rătăcirea LXII.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ion-scalen/poezie/13993590/ratacirea-lxiiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.