Poezie
Glasul
1 min lectură·
Mediu
Amiază lunecoasă ce stă să se răstoarne
În ceasurile zilei, lungi clipe de pripas,
Când Dumnezeu adulmecă lichidul gras
Stors pânzelor luminii zdrelite prin lucarne,
Ce ape-nșelătoare sub orizonturi tremuri
Când tragedia-și scoate în piețe amploaiații,
Bufonii explodează sub ceruri în ovații
Și mamele-și ridică pruncuții înspre vremuri,
De se încearcă să se găsească-un glas
Cu aripi, nevăzut ca unică sămânță,
Pân' va fi el acela, un tunet care-anunță
Că se împarte lumii ce-a fost din ce-a rămas.
001.338
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ion Scalen
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 78
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
Ion Scalen. “Glasul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ion-scalen/poezie/13988695/glasulComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.