Poezie
Rătăcirea XXXVI
sonet
1 min lectură·
Mediu
Spre nicăieri am să trimit misivă
Că am să fug în evul teuton,
De-acolo să vorbesc la telefon
Cu juna-mi Moarte, sveltă și lascivă,
Că stau năuc, cu sufletu-n derivă
Ca un acar într-un uitat canton
Și pun, risipitor și galanton
Bomboana roz pe propria-mi colivă.
Că stau aici, în veacu-adiacent
Pândind momentul să pornesc atacuri
Spre spițerii cu otrăvuri, nu cu leacuri,
Cu-n aer melancolic și absent.
Dar sătul sunt să tot fiu penitent,
Găsind în zăcăminte de-aur, fleacuri.
012.015
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ion Scalen
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 80
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ion Scalen. “Rătăcirea XXXVI.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ion-scalen/poezie/13947171/ratacirea-xxxviComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Observație pentru versul penultim.
Cred că este vorba de un accent nefericit care, prin schimbarea topicii se poate rezolva.