Poezie
Rătăcirea XXVIII
sonet
1 min lectură·
Mediu
Poate mă smulg, trup chinuit, din vreme,
Vetust visând riemanniene spații,
Pe bolți nu mai pictez noi constelații,
Răspunsuri nu dau falselor probleme,
Că m-am zbătut degeaba-ntre extreme,
Trenuri fantomă n-au oprit în stații,
Hoinar când sunt prin alte generații
Durerea pură în ființă-mi geme.
Mișcării îi închin atunci altare,
Îngerul ei, de va suna din goarnă,
Poveri de ură oamenii răstoarnă
În marea sângerie de-nserare.
Pe când statuia mea de fum răsare,
Zăpezile uitării să se-aștearnă.
001.304
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ion Scalen
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 77
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ion Scalen. “Rătăcirea XXVIII.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ion-scalen/poezie/13946165/ratacirea-xxviiiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.