Poezie
***
1 min lectură·
Mediu
Stau de vorbă
ca între doi prieteni,
cu apusul din mine.
Schimbăm
câteva săgeți înviorate
de dușul scoțian.
Mărturisesc
că nu l-am practicat
vreodată.
El zâmbește. Nici eu,
asta nu însemnează
că ne așteaptă răsăritul.
01795
0
apusul există
eul există
dialogul (presupunem) există și e cu kilt
răsăritul există (dar nu știm, era saună, copcă rusească…)
***
ar fi de folos o copie, la indigo