Ion Diviza

Rezultatele Concursului de epigramă dedicat creației eminesciene în cadrul Ediției a XII-a a Congresului Mondial al Eminescologilor cu genericul „Eminescu, homo sapiens”. Juriul: • acad. Mihai

Decolând din Krasnodar, N-a ajuns pân’ la Ciucotca; Mai avea benzină, dar I se terminase votca.

nici chiar un înger nu-și poate permite să iasă pe bulevardul agonia în sufletul gol umbrela cât o pălărie de floarea-soarelui ce mă ferea de surâsuri acide de lacrimi albastre de cerul

De-o lună n-am fumat nimic Și-am declarat război beției: Câștigul meu e-atât de mic, De-mi vine să i-l duc soției.

Pasăre cu-o aripă ca neaua Și cu alta roșie, pe net Știu că te pândește azi beleaua: Gripa aviară...Ori Zabet.

Solicitat să-mi perfecteze viza, Descoperi jupânul în dosar Doar mutra cetățeanului Diviza… Lipsea o poză: cea de pe dolar!

Cuvinte de dragoste scuturate Pomul inimii a rodit goluri de suflet

Ai cunoscut vreodată un suflet otrăvit cu lumină? Ai aflat ce se pitește în umbra luminii? Dar în a întunericului? Ai văzut arbore cu rădăcinile în soare cântând din frunze? Ai trăit

La Casa de creație Slăbind, e ca o scoabă Și e lipsit de grație, De când îl paște-o gloabă.

cheia cu două găuri încă n-a fost inventată bulversată gaura se cercetează din interior hăul este mai înalt decât înălțimile înălțimile sunt mai adânci cât e de simplu totul și cât

De n-ar intra și inamici, Ci doar prietenii cuminți, N-aș mai ajunge măscărici La subiectele fierbinți.

Centura Cureaua soldățească-n anii grei, Când ești luat din scurt, militărește, E ca fidelitatea la femei: Din zi în zi, ea tot mai mult slăbește. Epoleții Ei, uniformei conferind

Actorul e în scenă, sus, Când clipele îi trag cortina Iar tot ce a avut de spus Se-nveșnicește ca lumina. Și dacă masca-i n-a apus, Secundele îi ning rugina. Actorul e în scenă, sus, Când

Cârcoteli la titlul „Tămâie și otravă” Constat în titlu o carență gravă Și paradoxul mă lovește-n tâmplă: Tămâie înainte de otravă? – În viață tocmai invers se întâmplă! La butada