toamnă decadentă

ce a rodit pomul
inimii
mintea omului
inca
n-a cules

neputincioasă
mintea omului
umple golurile

a venit toamna
inima imi este parguita de dor

Draga Andrei, în această toamnă decadentă dorul nu stiu dacă \"se poartă\"... pare-se, e cu totul și cu totul anacronic. :)

Principalul că pomul tău a dat roade. Am venit cu bâta să bat nucile de aur ale poeziei tale.

Mihai, din moment ce ai luat bata, cum de nu te-ai priceput sa iei cu tine si cainele? :))

Ba era cu câinele! Chiar i-am spus:
Frumos cãțeluș! Ce numãr de telefon are?!:))

Frumos cățelul, dar n-ai văzut că îl ținea chiar de cablul de la... telemobil?! :))