Ion Diviza

Gândind la lumi extraterestre -
Cum s-au plodit prin negre hăuri -
Ce mult m-am bucurat, maestre,
Aflând că te pricepi la găuri!

Acestea, Nelu, nu-s invenții
Induse-n cap de o viagră:
Nu vezi că ăștia, impotenții,
Au rătăcit gaura neagră?!
:)

Vali, Dan,
Vă multumesc frumos pentru lectură și sugestii.
După cum vedeți, am modificat, pe ici pe colo, dându-vă toată dreptatea.
Într-adevăr, conform DEX-ului, în cuvântul "astfel" accentul cade doar pe "a", deși în vorbirea orală îl punem și pe "e". Voi remedia cumva.

Cu spada epigramei lor,
Se duelează de trei ani
Rotaru și cu Petrișor.
Ce să le ceri? Niște țărani!

Florentina-Loredana Dalian

Când Florinel aruncă nada,
Mai tulbură și apele:
Țăranii nu se bat cu spada,
Ci, uneori, cu sapele.

Un grupaj foarte bun. Toate epigramele au substanță, dar și poante pe măsură, umor (amar, ce-i drept, așa cum este și soarta țăranului). Există o mică hibă de prozodie în versul trei al ultimei epigrame (accentul în cuvântul „între” cade pe ultima silabă), însă, ca să nu fiu mai catolic decât Papa de la Roma, o consider scuzabilă. Oricum, e un grupaj de stea. Felicitări pentru premiu!

Acest vocabular de mahala
Și eu socot că nu-i deloc scuzabil:
Cum poți vorbi așa, fără perdea,
Despre-un funduț atât de... venerabil!

Că n-are șapte ani de-acasă,
Să spun de dânsul nu mă-ndur;
L-arată moaca radioasă
Cu zece ani mai... imatur.

De ti-a pica ceva in scafarlie
Sa nu faci, nene, multa galagie:
Oricine o pateste, evident,
Cand este cocotat pe postament.

Eu i-as spune astui mos
Ce se da si el cocos:
Pentru dracul de PUICUTA
Ai tu, bre, asa PUNGUTA?


Nelu, o epigrama actuala Jos palaria! (daca nu-i pe rolul de frunza, frunaza Elenei, evident)

Văd că Gârda se șupurește - poate va intra și el cumva-cumva în...

Raiul lui Dan, căpitan de Rai

Nu zic de Gârda că i-ar fi
Lui Norea naș sau vreun cumetru,
Dar raiul, cred, nu-l va primi:
Deja există-un Sfântu Petru!

Cât despre lansarea volumului, ce să zic, îmi pare rău că nu am putut să asist la un asemenea eveniment. Ai avut, Norică, o lansare frumoasă și mă bucur împreună cu tine această bucurie de suflet.
Cronica e scrisă fără falsă modestie dar și fără false laude, cum altfel să o scrie un condeier matur și, în plus, înzestrat cu simțul umorului.
Felicitări!

Bună garnitură, maestre. Mi-au placut toate. Mai ales, primele două. Ești tare în genul acesta, senryu, ce mai!...

Acum, după ce am citit volumul din scoarță-n scoarță, pot să vin și cu felicitări virtuale. Asemenea performanțe, cei mai mulți dintre epigramiști nu înregistrează nici la ultima carte, darămite în cea de debut! E prezentă în volum toată fauna epigramistică, prozodia catrenelor e fără greș... poante și idei sclipitoare cu nemiluita. Deci, felicitări și o stea - ca să fie 7 la număr!

Am căutat... și am găsit! Epigrama lui Ion Mitică, dar și alte câteva ce conțineau expresia "costumul lui Adam". Totuși, ideea epigramei mele e alta. Sunt o mulțime de idei și expresii idiomatice exploatate până la refuz. Soluția ar fi, probabil, să le evităm. Dar și acest lucru, în mod paradoxal, ar putea fi în detrimentul epigramei valoroase. Din aceleași motive este indicat să evităm valorificarea unor poante din bancuri cunoscute. Dar ce ne facem în cazul în care o poantă bună de a noastră a fost transformată de cineva în banc? Cunosc asemenea cazuri. Un autor de la Chișinău, acum mai bine de un deceniu, prefăcea în banc mai orice epigramă, iar câteva epigrame, inclusiv una a lui Nicolae Ghițescu, le-a publicat în proză, fără a schimba un cuvânt. Bineînțeles, numele de pe cartea de bancuri era al celui ce a "prelucrat" poantele.
Cât privește "Chișinăul" din titlul catrenului cu aruncătorii de ciocane, nu-l puteam evita nicicum fără să știrbesc din poanta epigramei. Și nici nu cred că asupra juriului acest fapt ar fi influiențat cumva. Altminteri, aș fi luat un premiu mai barosan. :)

VALI
Am întrebat pe cineva dintre organizatori, de ce "barosul" și nu "ciocanul". N-a prea avut ce să-mi răspundă. Această formulare a adus în concurs zeci de catrene cu poante axate pe jocuri de cuvinte gen Barosso, barosanul etc. Deci, noi am înțeles mai bine... :)

DANIEL
Într-adevăr, la tema impusă poantele sunt cam „morocănoase”, la cea liberă – mai istețe și mai săltărețe. Mulțumesc frumos pentru lectură și aprecieri mai mult decât generoase.

NELU
Cred că ai și tu dreptate în ceea ce spui (toți acei care mă laudă, bineînțeles, au dreptate).  Împărtășesc bucuria ta, am revenit la Chișinău cu bateriile încărcate și cu amintiri deosebit de frumoase. Mulțumesc pentru felicitări.

TATAIA
Mă întreb ca moldoveanul
Socotit de unii ghiuj:
Dacă-ați aruncat ciocanul
Cum de-a poposit la Cluj?
C.I.T

Zic și eu, ca moldoveanul:
Principalul nu-i ciocanul!

Chișinăul e mai aproape decât Clujul, poate poposește Măria Ta dincoace de pârâu…

ICA
Obosit fiind, de la început am înțeles că mi-ai dat niște replici și chiar mă gândeam să-ți ripostez că prea sunt aproape de original.  Pe urmă am văzut cum vine treaba. Ai dreptate, sunt similitudini evidente. Probabil, mi-au rămas cândva, la lectură, aceste poante în cap. Chiar aș zice că erau prea bune ca să fie ale mele.  Însă trebuie să-ți mai spun că la Cluj un bun confrate de-al nostru de pe Agonia, pe care îl apreciez foarte mult, a spus o epigramă cu poanta – ultimele două rânduri – întocmai ca a unei epigrame inserate în volumul meu din 2000. Și nu m-am încumetat să-i spun despre asta, să-i stric dispoziția. Ceea ce nu înseamnă că și tu nu trebuia să o faci. E chiar bine că mi-ai atras atenția. În asemenea cazuri, cum am convenit mai demult cu Nae Bunduri, trebuie de procedat astfel: îți retragi frumos epigramele și constați că ai greșit. Bine că premiul nu mi-l mai poate retrage nimeni. 

P.S. E bine când există enciclopedii vii ale epigramei, cum este George Zarafu, Nic. Petrescu sau Ionel Iacob Bencei, care îți poate spune oricând dacă o poantă a mai fost pe unde-a fost. Însă acești seniori ai epigramei sunt tot mai puțini și mai puțini…

Din fetele sfioase și cuminți
Pe care le-am găsit aici pe blog
Jumate mi-au cedat cu rugăminți,
Jumate - n-a fost cazul să le rog.
Florin Rotaru

Nu cred că ai comis vreo crimă
În ăst erotic univers,
Dar tu ce le-ai cerut: vreo rimă
Sau ditamai picior de vers?

Nicolae-Paul Mihail a fost pentru noi - de ce a fost? este! va fi! - emblema Omului Frumos, cel zugrăvit în lucrările sale de un alt Frumos Om, Dan Puric. Având un suflet luminos, o inteligență sclipitoare, o cultură impresionantă, un har de la Domnul, o bonomie mai rar întâlnită...
Ai scris despre el cu mult suflet și pătrundere, Cornel.
Felicitări pentru un text deosebit.
Aprind și eu o stea în memoria Maestrului.

Epigrame premiate pe merit. Recunosc acest fapt, chiar dacă premiul adjudecat de mine este mai modest. De aceea nici nu mai cârcotesc... Pentru că nu am de ce. Felicitări!

P.S. Ca să fie argumentată steluța pe care ți-o acord, subliniez că sunt de acord cu aprecierile și observațiile colegului Laurențiu Orășanu. :)

La început, credeam că e o parodie/parafrază.
Dar e mai mult decât atât.
Ai pus degetul pe rană.
Chiar dacă rana nu e în sufletul fiecărui român.
Mi-a plăcut, felicitări.


La (vai de) steaua basarabenilor
(motiv eminescian)

Lumina care cerne lin
Din zariștea adâncă,
Fiind a stelei din Kremlin,
Ne urmărește încă...

Prietenu-ți dintr-o bucată
L-ai găzduit în balamuc;
Să n-o mai faci, Georgică, lată...
Găsește-ți altul, pe facebook!
:)

Bucuros și eu de revenirea ta pe agonia, dar revino, dacă poți, mai des...

Ca să scrii un reportaj atât de complet, documentat și bogat în detalii, trebuie timp nu șagă. Și cum știu din prima sursă că autoarea nu prea dispune de multe clipe de respiro, pot numai s-o invidiez pentru talentul, hărnicia și operativitatea cu care a realizat acest text, cu poze frumoase și chiar plăcute pentru cei din ele. :)
Încă o dată felicitări, Vali Slavu, pentru premiile obținute, dar și pentru textul de mai sus.