Ion Diviza

Iată că am reușit, indiferent de faptul dacă sunt sau nu \"acceptat așa cum sunt\", să mă dau în spectacol. Mai ceva decât pe agonia.ro. Slavă mie! ;)))))
Pentru cei care nu au fost încă în pielea mea, vin cu această declarație/mărturisire: e atât de penibil, uneori, să fii lăudat, încât îți vine să-ți faci harakiri. Ca un KOMIKAZE sadea. :)))
Dragă Marie, ai omis sau nu ai înregistrat câteva din offfurile/replicile mele în adresa lui Mihai Cimpoi și Sandu Grecu: \"Nu-i adevărat! n-am meritat!!!\"... la care aceștea îmi raspundeau cu tot sadismul de care puteau da dovadă: \"E adevărat! Ai meritat!!!\" :)))
Acum ce mai pot schimba?... Gata! Am intrat în istorii și nu mai pot ieși din ele! :)))
Mulțumesc frumos, Maria, pentru gestul tău cu adevărat prietenesc, binevoitor, de sacrificiu...
Dragii mei: Mihai, Alina, Liviu, Mihai Nastasoiu, Anca, Silvia, Dumitru! Vă mulțumesc din suflet pentru comentarii și felicitări. Sper să fiu un pic mai volubil la o cupă de șampanie - la Iasi sau în altă capitală poezistă.
Cu toată considerația,

Răspuns:

Nu de aia că-s căzute;
Nu-s căzute, nu-s picate,
Dar, oricum, am șanse multe
Să mă umplu de păcate.

Să fi semnat cu un alt nume (de clonă :))) acest poem, te recunoșteam oricum; marca Daniela Luca... mai ales poeziile in care marea e la e(L)a acasă...
\"mă țin de o scoică putrezind între striuri\"
Plăcut mult.

A murit în mare criză,
Protejându-și al ei ten,
A atins-o...doar o gâză,
Alergată de un tren.
(Valeriu Cercel)

A-nfruntat surpriza sorții
Protejându-și tenul fin
Și acum paloarea morții
Se observă mai puțin.

Azi pe stradă, m-am convins,
Nu poți trece fără riscuri:
Moda mini a atins
Cele mai înalte piscuri!

Dragostea e o povară
Pentru oamenii miopi:
O virgină dă în bară,
Un bețiv mai dă și-n gropi.

O virgină l-a-mbiat
La o aventură nouă,
Însă el s-a speriat:
În loc de una, văzu două! :))

Până focul să o ardă,
Eu ca orice galanton
O încep de la mansardă,
Zăbovind pe la balcon...

Eu nu-s popă ca să predic,
Dar n-accept nici contestații,
Căci la astfel de-operații
Mă pricep ca orice medic.

Mă bucur că te-a găsit telefonul lui Vasile, Ando!
Însă mă întristez că nu te-a găsit și al meu. Sau eu nu
l-am găsit?... :)))

Am dat o știre, sfară-n țară,
Că vin la fete - foc și pară,
Dar cum se vede, telefonul
E mai năuc decât...Ionul!

Mulțumesc pentru impresii, Dumitre.
Cum timpurile sunt cam tulburi pe aici, pe la Chișinau, am încercat să le limpezesc un pic cu această fabulă. Însă din comentariul tău reiese că le-am tulburat încă și mai mult. :)))

ca voinicu-și mișcă turu\'
dar pipițele nasoale
îl bârfesc pe Gigi Duru
c-ar fi la treabă cam... moale.
(dumitru cioaca-genuneanu )

El la treabă n-ar fi moale,
Dacă ar avea parale,
Dar să aibă-oricât de multe
Pe toate n-o să le...iubească!

Accept fuga, dar numai pe cea a lui Bach;
vreau să te privesc din față, frate,
cu lacrima în brațe, nu în spate;
să îngenunchem doar pe raze de lună...

Frumos le zici...

Dragele noastre poeziste!
V-am mai prevenit, pare-se, și vă mai previn: fiți atente!
Nu vă jucați cu netul! :) Mai ales tu, Ela, care ești și psiholog, dacă nu chiar psihiatru... :)) Eu am deraiat deja de câteva ori. Însă există niște fire/funii care mă ancorează cât de cât în realitate. Sper că le aveți și voi...
Ela, textul tău sugestiv/parabolic este poetic dar și instructiv. Și profilactic. Și un avertisment pentru noi toți cei absorbiți de gaura neagră a virtualului. Cel puțin, așa îl înțeleg/vreau să-l înțeleg eu.

Berbecii au o calitate -
Mereu se lingușesc cu \"frate\",
Dar când e vorba de unire
Ei se unesc doar la...-nvrăjbire.

iarăși graba...

SUNTEM, evident...

Pardon, în graba mare, am încurcat borcanele...

Suntm cu un picior în groapă,
Feriți românul de-un delict!
De nu i-a da guvernul papă
Îl va păpa pe Benedict!

Cu un guvern de Papă Lapte,
Nici nu ai după ce bea apă...
Azi Vaticanul e cu Papă,
Iar România n-are papă!

Încă o surpriză din partea Silviei! :)
Aveam programat altceva pentru vineri, dar voi face tot posibilul să vin.
Tu de ce te întrebi cum te întrebi, Sireno; de ce-ți face griji? :) În definitiv, contează faptele, nu nterpretările. Faci niște lucruri atât de frumoase, de ce ai mai avea suspiciuni sau remușcări?!